Amintiri din Istanbul

Lumea in care traim este un loc din ce in ce mai tulbure. Evenimente tot mai amenintatoare se petrec peste tot, iar cercul se strange tot mai mult si parca ceea ce vedeam rau prin unele locuri, se apropie si mai mult de fiecare dintre noi.

Scriu aceste randuri cu gandul la Turcia, intotdeauna mi-a placut Turcia, inca de prima data cand am fost acolo, in 2007. Dar acum lucrurile nu prea mai sunt asa cum erau candva.
Cu toate acestea, imi amintesc cu drag de plimbarile la Istanbul, de altfel singurul oras din Turcia pe care l-am vizitat, pana acum (sau optimist spus, primul de pe lista), chiar daca aceste plimbari au fost o imbinare a placutului cu utilul (si placere si serviciu).
Prima calatorie la Istanbul a fost cu un grup de prieteni, fusesem la Russe sambata aceea si seara am plecat mai departe spre Istanbul. Oh, ce tineri eram! Adica parca ar fi cu mult timp in urma, de fapt nu e chiar asa de mult, doar ca atunci nu aveam copii, eram doar noi doi. Frumoasa si partea aceea a vietii, nu am cum sa nu recunosc, dar lipsita de acel "ceva" care face ca intoarcerea acasa sa fie mult dorita si asteptata, chiar daca ai fi (in doi) in cel mai frumos loc de pe planeta.
Am ajuns la Istanbul intr-o zi de duminica, in luna aprilie era, iar in parcuri si pe marginile drumului erau o sumedenie de lalele, la Topkapi imi aduc aminte ca am vazut si zambile. Ne-am cazat la hotel Paris (imi amintesc numele), undeva in vechiul cartier Aksaray, unde a doua zi dimineata ne-am bucurat de micul dejun bogat, de ziceai ca a tabarat acolo o ceata de infometati. Apoi, cand sa plecam de la hotel, ia masinile de unde nu mai erau! Deoarece noi ajunsesem duminica, majoritatea magazinelor erau inchise asa ca am lasat si noi masinile cat mai aproape de hotel dar odata cu prima ora a diminetii de luni acestea categoric incurcau, pentru ca toate magazinele si-au deschis obloanele, asa ca au fost ridicate. Nu am platit foarte mult sa le recuperam si am si fost ajutati cu informatii.
Ce culoare a capatat orasul incepand de luni! Erau si inainte multi oameni pe strada, dar cu toate magazinele deschise, parea asa, un roi neintrerupt!
Am vizitat atunci portul, un cimitir al sultanilor, palatul Topkapi, Marele Bazar, Moscheea Albastra. Fotografii din 2007 in Istanbul:

strada din Istanbul, Aksaray

Moscheea Albastra

Moscheea Albastra

Hagia Sophia

A doua vizita la Istanbul am facut-o in 3, al treilea fiind primul nostru baietel, care atunci avea 2 ani (fara cateva saptamani), si a fost o calatorie de placere dar si de lucru. A fost in aprilie - mai 2011, si nu mai erau lalele...
De data aceasta am rezervat camera de hotel prin Booking.com, doar ca nu am avut gps si ne-a luat in jur de 3 ore sa cautam hotelul pe aceleasi stradute inguste, ca sa nu mai zic ca nimeni nu stia de strada cu hotelul, iar dupa nume nimeni nu cunostea hotelul respectiv (si am stiut pe cine sa intrebam, nu turisti!:) ). Chiar nici eu nu-mi amintesc numele acestui hotel, in schimb imi amintesc cu mare placere terasa de pe acoperisul hotelului, unde serveam micul dejun, si care avea o vedere frumoasa asupra locuintelor si a stradutelor inguste din vechiul Aksaray, si mai mult, asupra portului si a marii ce se profila delicat in departare. Pe terasa aceea se opreau mereu porumbei, si tot porumbei erau si peste tot in jurul hotelului, la inaltime. De la fereastra acestui hotel Sebastian ne arunca hainele pe trotuar, iar noi nici nu realizam ce face la inceput (iar trotuarul ca si tot orasul, era destul de plin de oameni care treceau). Singurul lucru neplacut la acest hotel era faptul ca langa el era o moschee, si ca sa se inteleaga de ce a fost putin neplacut, ma voi cita (mi-a placut cum am scris aici pe infoturism.ro, si nu stiu daca as reusi sa ma exprim din nou la fel de bine): "La anumite ore, prin aerul Istanbulului razbat rugaciunile pe care le auzi prin difuzoarele aflate in minaretele fiecarei moschei, e ca si cum ar vorbi intre ei. E mai placut cand nu esti tocmai atunci langa o moschee, findca din departare se aude ca si cum ai fi intr-o alta lume, de aproape e ceva mai galagios." 
Atunci am vizitat Muzeul de Arheologie din Istanbul, am revazut Moscheea Alnastra, Palatul Topkapi, Bazarul si am vrut sa intram la Hagia Sophia dar era randul mult prea mare. Sebastian a fost minunat atunci, vorbea cu toata lumea pe unde mai zaboveam. Asa are poze cu un bucatar, cu un chelner si cu un sofer de autocar. Iata cateva din fotografiile din 2011:

pe drum

de pe terasa hotelului

buna dimineata!

in Bazar

punem pe lista si o croaziera, candva, hmm, optional!

in parc pe malul Bosforului

Moscheea Albastra

Hagia Sophia

masuta si scaunel pe masura lui

de vorba pe limba lor

A treia vizita la Istanbul a fost o escapada in doi - chiar daca plimbarea a fost, ca de obicei, mix "business & pleasure". Copii (acum aveam 2), au ramas acasa. Asta se intampla in  octombrie - noiembrie 2012, si despre aceasta am scris aici: http://vacanta.infoturism.ro/impresii/escapada-la-istanbul/1415
Atunci am stat la hotel Saray, tot in Aksaray, si pe langa ce am vazut si revazut atunci, ca lucru nou am facut o plimbare cu vaporasul pe Bosfor. "Cea mai potrivita ora pentru plimbare este cand soarele este inca stralucitor, dar spre apus, asa prinzi si culorile incalzite de soare ale Bosforului, Europei si Asiei, dar si culorile apusului, si chiar momentul in care luminile Podului care leaga Europa de Asia se aprind. De fapt sunt 2 poduri mari, unul este insa cel important, dar nu mai stiu um se numeste, niciodata nu stim exact sa ajungem la el." (asta este din ce am scris pe Infoturism atunci cand aveam ideile proaspete.)
Cateva fotografii:

am ajuns

de pe vapor

privelisti de pe Bosfor

Dilema cu podurile am lamurit-o mai apoi, la o alta vizita la Istanbul in iunie 2015 (si asta doar pentru ca nu am cautat mai inainte si nu am studiat harta ce o am inca din 2007 pe ghidul cumparat din Istanbul)), despre care am scris aici: http://calatorestesipovesteste.blogspot.ro/2015/08/din-nou-la-istanbul-de-ce-m-am-intristat.html

drumul spre Europa, in Istanbul 

Ehh, cam atat din amintirile mele legate de Istanbul, pe scurt, bineinteles.
Imi pare cumva rau ca acum lucrurile nu mai sunt asa cum erau, strazile s-au umplut de oameni saraci, de cersetori, de copii si adolescenti de care iti este si frica sau pentru care poti plange cu durere, dar aceasta este, repet, lumea in care traim.
Totusi, mai gasesti pe strazile acelui oras vechi, ceva din culorile Orientului...