miercuri, 2 martie 2016

La Vita e Bella - Italia - Partea 2: Mammiano, Abetone si goana prin Venezia


In timp ce astept sa iau biletele la un concert minunat din Dvorak, continui impresiile legate de prima calatorie a mea in Italia pe care, chiar si in decembrie-ianuarie, am descoperit-o frumoasa!
Din Firenze am mers pentru 2 zile si jumatate :) la munte intr-o localitate mica, Casa di Monte, la o vila cu o priveliste deosebita si cu pret bun, unde ne-am simtit foarte bine impreuna. Am ajuns acolo pe ploaie dar a doua zi de dimineata era un soare cald.
Villa Eleonora

Privelistea de dimineata

Privind afara


De acolo am mers in Mammiano unde am vazut Ponte Sospeso, o punte care leaga 2 versanti muntosi, si care a fost construita incepand cu 1920; o gasisem de acasa pe Google, cautand locuri de vizitat in apropiere de Abetone (statiune de schi, unde am mers urmatoarea zi pentru ca baietii sa schieze.)

Mi-a placut pe puntea aceea din Mammiano dar mai mult mi-a placut faptul ca am vazut ce imi spusesem de acasa ca ar fi placut sa vedem.
Iata cateva fotografii:
Ponte Sospeso

Ponte Sospeso

Ce este omul?.. si fiul omului?... - umbrele noastre


In Abetone, dupa cum am spus, am fost pentru schi si s-a putut schia chiar daca se cam topea zapada in jur, pe partie a fost ok, eu oricum nu schiez sau nu schiez inca.
Abetone este , conform Wikipedia, o comuna in provincia Pistoia, Toscana, situata la aproximativ 80 de km de Firenze, si inca de la inceputul secolului 20 a devenit statiune de ski renumita.

In drum spre Abetone:





La intoarcerea de la munte am stat inca o noapte in Firenze si apoi cu parere de rau a trebuit sa ne incepem drumul inapoi spre casa.
Asa ca urmatoarea oprire a fost in Venezia. Era o vreme ploioasa, ma gandeam ce mai facem noi pe ploaie acolo, dar insistasem asa de mult ca dragul meu sot nici nu a vrut sa auda ca nu coboram si ca nu mergem sa vedem cate ceva din ce e de vazut acolo (incapatanat si el! dar ii multumesc pentru incapatanare). Asa ca am pornit spre Piazza San Marco, pe stradutele atat de speciale chiar si pe ploaie!
Imi doream demult sa ajung in Venezia, Julien fusese si nu prea era dornic sa mearga si cu mine (ca nu e chiar cine stie ce, zicea el), dar chiar si in conditiile acestea: ploaie, grija pe care o purtam Nikonului meu sa nu se ude prea tare, copiii si o umbrela in stare jalnica pe care o aveam in masina inca de cand am fost in Istanbul in iunie anul trecut, chiar si in conditiile acestea mi-a placut! Ah, si uitam ceva: am lasat masina pe un loc de parcare din acela care nu se plateste si poti sta doar 15 minute - nu a fost ceva intentionat, am parcat, am cautat sa platim si cand sa platim nu se putea. Ploua, ne dadusem toti jos, nu ne-am mai intors sa ducem masina in alta parte, am zis ca "ne grabim".
Chiar ne-am grabit! Am pornit din P-le Roma, si tinta a fost Piazza San Marco. Ce goana a mai fost si aceea! Si m-am tot rugat, intai sa opreasca Domnul ploaia putin, daca ar da putin soare... (aveam in minte o experienta de la munte in care la sfarsitul unei zile frumoase, ne jucam cu copiii si se vedea un apus innorat, si ma gandeam atunci Doamne daca ai da putin norii din fata soarelui, cat de frumos ar fi, doar putin... si nu a durat mult si soarele colorat s-a aratat privirilor noastre, a fost un moment deosebit!). Da, Dumnezeu a oprit ploaia si in Venezia, si chiar a trimis si raze placute de soare! Apoi cu cat trecea mai mult timp de cand plecasem de la masina, ma rugam sa gasim masina acolo unde o lasasem. Am gasit-o, si certitudinea ca Domnul fusese cu noi in acea plimbare s-a intarit cand am privit atenta putin mai in spate de locul unde lasasem masina si am vazut chiar parcarea!!!
Am facut in Venezia cele mai "pe fuga" fotografii din toata calatoria, mereu trebuia sa alerg putin dupa Julien si copii ca sa-i prind din urma. Ne-am intors cu vaporetto, ca ii promisesem lui Sebastian, si am vrut oricum sa avem o experienta mai plina a vizitei de cateva ore in Venezia.
Nu o sa mai spun despre Venezia nimic, las cateva fotografii, sper sa revin intr-o zi acolo, imi doresc sa am ocazia sa port rochie (asa imi imaginam eu ca va fi cand voi merge acolo). :)
Venezia

drumul catre San Marco

o gondola si un gondolier


San Marco

asteptand vaporetto

Aceasta a fost prima calatorie a mea in Italia. Vacanta noastra de iarna insa nu s-a incheiat odata cu Venezia, fiind cu masina am avut un drum frumos si cu peripetii si mai departe, o sa scriu candva si despre asta.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu