5. Muntii Ciucaş - in căutarea rododendronului!

       (Traseul 5: Ciucas: Cabana Muntele Rosu - La Rascruce - vf Gropsoarele (1883 m) - intoarcerea pe acelasi traseu)
     
        Tot la Cheia mergem? M-a intrebat cumnata mea in ziua de dinaintea plimbarii.   (Ca să se ințeleagă precizez: Cheia, numele localitatii,  este numele pe care il folosim noi cand ne referim la Muntii Ciucas) Tot acolo! Poate mai gasim rododendron!
       Asta pentru ca dupa 29 mai, ziua in care am fost până pe Vf Ciucaş, am tot asteptat sa revin in Ciucaş, special pentru rododendron. Din pacate nu s-a putut pana in iunie, pe 20, o zi de luni care a aratat ca una de duminică, fiind zi liberă.

20 iunie 2016
Traseul: Cabana Muntele Rosu - La rascruce - vf Gropsoarele (1883 m) - intoarcerea pe acelasi traseu.
Durata: 7 ore 15 minute (am pornit pe traseu la 12:15 si eram inapoi la masina la 19:30). De acasa am plecat la 10:30.
Echipa: 3 oameni mari si 3 copii.

       Pornind pe traseu am urmat semnele triunghi rosu până pe o culme pitoreasca, locul La Răscruce, de unde am urmarit semnul cruce roşie pana ls Vf Gropsoarele ( 30 de minute de acolo.)

Pe culmea Gropşoarele, unde ştiam că e plin de rododendron am mai găsit doar ideea ca a fost ceva acolo, câteva flori palide, trecute.
Am uitat sa mentionez ca imi pusesem tricou roz inchis, de fapt ciclamen sa fiu in ton cu florile. Culmea este ca m-am asortat cu colega si cumnata mea, cu care nu vorbisem in niciun caz cum sa ne imbracam: am avut bluza aceeasi culoare, pantalonii aceeasi culoare si rucsacurile identice!

cautand rododendron

       La Vf Gropsoarele pe placuta ruginita se citea mai greu altitudinea:. Oricum am incercat sa fac ceva poze cu stalpul acela de fier care n-ar fi spus nimic dk n-ai fi stiut ce marchează el.

       Cativa pasi mai departe am dat de o vale minunata. Asa m-am obisnuit eu sa le spun. Unul din punctele acelea de belvedere care iti taie respiratia. Pe marginea drumului ce urca spre stancile acelea erau irisi albastri. De fapt am vazut felurite floricele, care de care mai frumoase.

dragi imi sunt locuri de genul asta...

       Voi lasa in final fotografiile sa vorbeasca in locul cuvintelor. La sfarsitul zilei m-am ales cu un bronz de toata frumusetea, m-am bronzat cu maneci, si inca foarte vizibil (am uitat sa iau crema de soare de fapt nici nu m-am gandit ca as avea nevoie asa mare). De fapt nu doar eu, ci toti ne-am intors cu "bronz de Gropsoarele".

pe aici Andrei a calcat pe un sarpe, nu-l vazuse

afini, afini, afini...

       Pe data viitoare!