În ultima vreme îmi iau trepiedul cu mine, deși în locurile prea aglomerate nu-l folosesc. Pe munte îl folosesc totuși întotdeauna. Fotografiile sunt ca un motor pentru mine. Știu că văd un loc anume și că acea imagine va rămâne a mea prin intermediul fotografiei pe care o fac.
Pentru că sunt pasionată de călătorii și de fotografie nu aveam cum să nu știu de concursul Momondo de pe Instagram, Welcome to My World și de provocarea de a alege o fotografie preferată, magică, dintr-un loc de suflet în care ai fost, fotografie care să spună o poveste. Aici poți vedea despre ce este vorba, cât și anumite criterii de compoziție de care să ți cont atunci când alegi fotografia potrivită pentru concurs): https://www.instagram.com/momondo/
Am zeci, sute, mii de fotografii. Care este totuși preferata mea? Nu pot alege numai una...
O să spun totuși despre una din vederile de la Paris, și anume aceasta:
Am un articol aici pe blog despre aceasta escapada la Paris de acum 2 ani. Am numit articolul Să-ți fie dor de Paris!, iar fotografia asta ar putea purta același titlu. Să-ți fie dor de Paris, de dragostea ta, de revedere, de tinerețe, de călătorie!
Care-i povestea fotografiei? Ei bine, soțul meu știe că mie nu îmi trebuie un alt cadou de ziua mea decât o călătorie pe câte undeva. Adică așa zic eu, că știe sigur asta, din moment ce chiar băiatul cel mare știe că eu nu îmi doresc decât să mă plimb. Era anul 2015 și tot vorbind cu sora mea mijlocie, care locuiește în Spania de mai mulți ani, puneam noi țara la cale să ne vedem cumva la Paris. In anul respectiv soțul meu a trebuit să stea mai multă vreme pe acolo, cu serviciul. Știa și el că vreau să merg la Paris cu el, din nou, dar ce să-mi facă, eu mereu am ceva pe listă. S-a întâmplat că, de ziua mea, să avem o perioadă foarte grea din punct de vedere profesional, el în special a fost foarte prins cu toată situația și vrând totodată să fie drăguț și să arate că eu și aniversarea mea suntem importante pentru el, m-a întrebat ce cadou vreau. Ce întrebare! Bineînțeles că același lucru îl vreau în fiecare an, o plimbare undeva. Și pentru că tot vorbisem de Paris, hai la Paris ca oricum el mai mult pe acolo este, deci nu este un efort prea mare nici de timp și nici financiar. Deci, mergem la Paris cîndva anul acesta, vara aceasta (2015). În scurt timp am reușit să ne programăm și plimbarea, biletele de avion le-am luat cu o luna și puțin în avans.
Dacă aș fi știut despre Momondo de atunci, mi-ar fi ușurat cu mult munca de căutare a biletelor de avion potrivite. Deși fondat în 2006, eu am aflat de Momondo abia anul trecut, și de atunci îmi este foarte util, mă scutește de o grămadă de timp alocat căutărilor printre numeroasele oferte de bilete de avion în primul rând, eu asta caut cel mai mult, apoi a ofertelor de călătorie.
Am avut plecarea pe la 6 dimineața dar toată noaptea am dormit cu totul aproximativ o oră aranjându-mă pentru marea întâlnire, nu ne mai văzusem de mai bine de o lună. Fotografia de mai sus este făcută în prima zi la Paris, se vede că eram foarte fericiți de revedere, sora mea ne-a făcut fotografia, a fost și ea pentru o zi și jumătate acolo, mai mult nu a putut sta.
Am râs foarte mult atunci, ne-am bucurat de tot ce vedeam împreună, am fost plini de entuziasm!
O altă fotografie este aceasta, din Istanbul.
A cărei poveste se înțelege mai bine dacă pun alături de ea și urmatoarele fotografii:
Aici băiețelul meu cel mare era mic, de nici 2 ani, și se înțelegea de minune cu localnicii, fiecare pe limba lui. Se oprea și se așeza pe scăunelele lor, în prima fotografie alături de un șofer de autocar, în urmatoarele fotografii la o terasă de pe străduțele înguste ale Bazarului, care avea mesele și scaunele mai joase, iar domnul turc din fotografie este chelnerul. Ce fericit era băiatul meu!Intrând în vorbă cu localnicii (întâi el, apoi și noi) a fost o experiență unică! A fost o călătorie foarte amuzantă, zile pline de culoare, și la propriu și la figurat. L-a luat în brațe și un bucătar turc mai apoi, dar nu a ieșit fotografia, și tot în excursia cu pricina și-a găsit o activitate foarte interesantă: aceea de a ne arunca hainele de la fereastră pe trotuar (fără să aleagă, ce-i venea la rând din geantă: bluze, fuste, pantaloni, lenjerie intimă, etc.) unde era bineînțeles aglomerat.
De la câteva fotografii poți retrăi o întreagă călătorie!!
De atunci am mai tot fost la Istanbul, dar anul trecut soțul meu mi-a spus că i-ar plăcea să mergem cândva cu avionul. Nu știu de ce, cred ca a avut el o dată escală la Istanbul, și i-a plăcut foarte mult. Dacă tot a apucat să spună asta eu deja m-am uitat pe Momondo de zboruri în alte zone ale Turciei cu escala la Istanbul. De câte ori plănuiesc ceva, mă uit și aici: http://www.momondo.ro/
Mai este încă ceva: The DNA Journey, http://www.momondo.ro/letsopenourworld un alt concurs Momondo care ne invită să ne descoperim originile. Și este chiar tentant să mergi apoi în locurile care ne-au oferit moștenirea genetică ce o purtăm cu noi. Întrebarea concursului este: Cum vei deschide lumea prin intermediul călătoriilor? Ce se câștigă? Un kit ADN pentru a vedea cât ești de complex, și poți câștiga o călătorie valoroasă.
_____________
Articol scris cu drag pentru Spring Super Blog 2017
Sursa foto 2,3,4 și 5: arhiva personală ( și aș fi putut pune zeci de fotografii preferate!)
Sursa foto 1 și 6: momondo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu