După ce ultima dată când fusesem pe munte nu reuşisem să vedem mai nimic, am înghețat de frig şi ne-am întors cât de repede am putut la maşină, era timpul de o tură adevărată pe munte.
Schița traseului:
Data: 27.11.2016
Durata: 7 ore şi 45 minute
10:15 plecare cu telegondola din Azuga
18:00 înapoi la maşină
Traseu: telegondola Azuga - pe creastă - Vf. Băiuțul (1826 m) - întoarcere şi coborâre pe pârtia Sorica.
Echipa: noi + copiii. Şi a fost una din turele cele mai frumoase.
Preț telegondola Azuga ( pentru bilete dus):
20 lei/adult
15 lei/ copil > 5 ani ( pentru copii sub 5 ani este gratuit).
Marcaj: cruce roşie, dar se întâlneşte rar.
Pe drumul de creastă nu este marcaj dar traseul este evident.
Totuşi am dat de 2 marcaje pe traseul acesta, nu aveau treabă cu ce urmăream eu dar m-au ajutat la orientarea pe hartă, mi-am dat seama cam unde ne aflăm.
Aşa am ajuns până la a 2-a intersecție de drumuri (cărări), unde traseul se bifurcă: un drum înainte spre Baiul Mare, un drum la dreapta spre Sinaia ( aici era marcaj). De aici cu ajutorul hărții am înțeles că urcànd în stânga pe acolo pe undeva este Vf. Băiuțul - cred că l-am nimerit, cu care m-am mulțumit până la urmă ( ziua scurtă pentru o drumeție cu copiii iarna).
Cam asta a fost partea tehnică.
Partea artistică... păi norii!! The sky of the sky... Cer deasupra, cer dedesubt!
Am plecat de acasă puțin neliniştită ca nu cumva să greşesc cu vremea din nou, pe acelaşi traseu. Mai ales că susțineam f convinsă că la munte va fi soare. Era întunecat la noi când am plecat, o zi mohorâtă de toamnă care nu părea că are de oferit nimic bun. Am gândit şi i-am zis lui Julian în timp ce ne apropiam de Valea Prahovei şi nu se îmbunătățea nimic, că eu merg prin credință.
Credință să fie că răsplata este pe măsură. În timp ce urcam cu telegondola am trăit un moment magic când am ieşit practic din întuneric la lumină! Ce fericire am trăit atunci! Nu doar de dragul muntelui frumos ci şi pentru că aşteptările nu mi-au fost dezamăgite, ba chiar dimpotrivă, întrecute. Am primit în ziua aceea de sfârşit de toamnă mai mult decât aş fi bănuit măcar! Minunat este Dumnezeu!
Pentru tot restul zilei norii au rămas sub noi, erau nori joşi, iar de acolo se vedeau ca o mare albă. Cred că niciodată nu am mai văzut un aşa peisaj la munte!
Am râs, am spus poveşti, am făcut fotografii, am cântat, am exersat cuvinte în engleză! Ne-am simțit excelent împreună!
În continuare las fotografiile să vorbească mai mult despre traseul nostru.
Dragă mi-ai fost, mare de nori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu