Am hotărât fără să stau prea mult pe gânduri ca ziua de duminica, ultima, să mergem pe un traseu pe care eu mi-l doream demult și dacă tot eram acolo, îl puteam face cu cei care doreau: Cheile Horoabei. Vale, chei, canion, vorbim despre același lucru oricum i-am spune. Copiii au rămas la cort cu cei care nu au putut merge, pentru că știam că este un traseu mai greu. A fost mai greu pentru ca abia se terminasera ploile si pe râu era multă apă. le-ar fi plăcut și lor la nebunie, dar era și ceva pericol, ne-am hotărât că vom reveni și cu ei pe o perioadă mai secetoasă, probabil că asta se va întâmpla anul următor, acum nu prea mai avem când.
Cum ajungi pe Valea Horoabei.
Sper ca să fie de folos explicațiile pe care le voi da.
Mai întâi, cum ajungi la Padina, punctul de pornire spre Cheile Horoabei
Varianta 1, cu mașina până la Padina.
De la intrarea în Sinaia dinspre Ploiești iei drumul spre Târgoviște, în dreapta. Mergi ceva pe drumul acesta cu serpentine până ce se face un alt drum spre dreapta. Deci părăsești drumul principal și mergi spre dreapta, pe Transbucegi. Nu este indicator unde să vezi scris Transbucegi dar este indicator spre Hotel Peștera. Pe drumul acesta mergi până ajungi la o cabană mai sus, pe stânga, unde drumul se bifurcă din nou: dreapta spre Piatra Arsă, înainte spre Peștera Ialomiței.
La intersecția cu drumul spre Moroieni țineti drumul asfaltat care duce la Hotel Peștera si Lacul Bolboci, curba strânsă spre dreapta. De aici dacă ați merge spre Moroieni ați ajunge la cascada Șapte Izvoare și Lacul Scropoasa. Pentru mine, cu altă ocazie.
La lacul Bolboci mergi pe drumul din dreapta, unde de fapt scrie Contur Lac Mal Stâng, este drumul foarte bun spre deosebire de partea cealaltă unde era destul de accidentat. După aceasta, o să se facă un drum dreapta pe care mergi pentru a nu incercui lacul și a te întoarce în același loc. Treci pe lângă Turbăria Lăptici chiar până a face spre dreapta și apoi mergi înainte spre Padina.
În scurt timp ajungi la Padina. Pe acolo îți poți lăsa mașina.
Varianta 2, cu telecabina din Bușteni
Iei telecabina până la Babele, apoi altă telecabină până la Peștera de unde ai cam 15 minute de mers pe un traseu marcat și foarte circulat spre Peștera Ialomiței, de unde mai mergi puțin spre Padina, o să vezi plăcuța cu Valea Horoabei pe dreapta.
Cu telecabina mi se pare mai greu pentru că depinzi de orele de funcționare, deci ești cam pe fugă pentru o singură zi, dar poate rămâi acolo până a doua zi, doar ești pe munte, iar timpul pe munte în mod normal nu cunoaște graba.
Odata ce ai ajuns la Padina te echipezi și urmezi drumul forestier care intră în Rezervația Naturală Valea Horoabei. Nu după mult timp de mers, până în peșteră, este indicator pe partea stângă, o plăcuță de lemn pe care scrie că urmează drumul spre canion. Este un traseu nemarcat dar evident, pe cursul răului tot urcând (deci părăsind drumul forestier și intrând în poiană în stânga, apoi imediat în pădure. Treci de mai multe cascade, unele mai mici, altele mai mari, dar toate foarte frumoase, depinde și cât de mult a plouat anterior, dacă este o perioadă mai secetoasă n-o să fie nici prea multă apă. Cel puțin pe scări.
La un moment dat înainte de intrarea printre stânci, adică în canionul propriu zis, este o porțiune mai dificila unde lipsesc niște lanțuri de suport, sunt smulse, se văd numai inelele în care erau prinse de stânci. Apoi, dacă este apă multă, urmează o porțiune mai grea. Urcuș pe un buștean, pe scări, iar toată apa vine pe tine ca la duș, doar că rece - ca la munte. Este entuziasmant.
După aceea până sus în pășunea alpină vei merge pe cursul râului. De rătăcit nu ai cum să te rătăcești iar de udat nu prea ai cum să nu te uzi, de multe ori nu ai altă variantă de trecere decât prin râu. Eu am intrat cu bocancii cu cea mai mare plăcere în râu, parcă a dat farmec și mai mare traseului.
Odată ajunsi sus, în dreptul unei stâne, am mers spre dreapta, am ieșit intr-un drum de creastă frumos și liniștit, după ce atâta drum am ascultat vorbele apei. Aici, pe drumul acesta, se auzeau numai talăngile văcuțelor din depărtare, foarte în surdină. Cred că dacă mergeam până la capăt pe acest drum dădeam de un marcaj.
Ne-am întors pe un traseu nemarcat, coborând spre Peștera, care se vedea în depărtare. Trebuia să ocolim o stână din drumul nostru și am fi ieșit în drumul care duce spre Omu, dar noi am luat-o prin fața stânei așa încât n-am mai ieșit în niciun drum ci am intrat iar în pădure și iar prin râu, de data aceasta cu debit mai mare. Am ieșit cu bine apoi la Peștera și ne-am întors pe drumul marcat spre Padina. (nu am mai avut baterie la aparat pentru fotografii).
Traseul în imagini:
Traseu Cheile Horoabei
La un moment dat înainte de intrarea printre stânci, adică în canionul propriu zis, este o porțiune mai dificila unde lipsesc niște lanțuri de suport, sunt smulse, se văd numai inelele în care erau prinse de stânci. Apoi, dacă este apă multă, urmează o porțiune mai grea. Urcuș pe un buștean, pe scări, iar toată apa vine pe tine ca la duș, doar că rece - ca la munte. Este entuziasmant.
După aceea până sus în pășunea alpină vei merge pe cursul râului. De rătăcit nu ai cum să te rătăcești iar de udat nu prea ai cum să nu te uzi, de multe ori nu ai altă variantă de trecere decât prin râu. Eu am intrat cu bocancii cu cea mai mare plăcere în râu, parcă a dat farmec și mai mare traseului.
Odată ajunsi sus, în dreptul unei stâne, am mers spre dreapta, am ieșit intr-un drum de creastă frumos și liniștit, după ce atâta drum am ascultat vorbele apei. Aici, pe drumul acesta, se auzeau numai talăngile văcuțelor din depărtare, foarte în surdină. Cred că dacă mergeam până la capăt pe acest drum dădeam de un marcaj.
Ne-am întors pe un traseu nemarcat, coborând spre Peștera, care se vedea în depărtare. Trebuia să ocolim o stână din drumul nostru și am fi ieșit în drumul care duce spre Omu, dar noi am luat-o prin fața stânei așa încât n-am mai ieșit în niciun drum ci am intrat iar în pădure și iar prin râu, de data aceasta cu debit mai mare. Am ieșit cu bine apoi la Peștera și ne-am întors pe drumul marcat spre Padina. (nu am mai avut baterie la aparat pentru fotografii).
Traseul în imagini:
 |
| parcă ar fi o țestoasă |
 |
| Foto credit: Madi Maria |
 |
| Foto creditȘ Madi Maria |
 |
| Foto credit: Madi Maria |
 |
| Foto credit: Madi Maria |
 |
| Foto credit: Madi Maria |
Aici din păcate eu am rămas fără baterie la camera foto.
Traseul prin Cheile Horoabei este foarte frumos, iar dacă îți place muntele și prin urmare ai și ceva experiență în trasee montane este un loc pe care nu trebuie să îl ratezi!
Traseul prin Cheile Horoabei este foarte frumos, iar dacă îți place muntele și prin urmare ai și ceva experiență în trasee montane este un loc pe care nu trebuie să îl ratezi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu