duminică, 4 martie 2018

Prima întâlnire cu Africa: Egipt (corali, deșert, piramide, hieroglife și faraoni)



Egipt...

Ne-am întors de o săptămână și jumătate din Egipt și ne dăm seama mai bine pe zi ce trece cât de mult ne-a plăcut de fapt acolo.
Au fost și lucruri care nu ne-au plăcut, dar care nu ne-au afectat dorința de a merge din nou acolo.

În acest articol am câteva lucruri generale de spus despre Egipt, și anume: despre oameni, despre mâncare, despre cazare, despre drumuri, despre varianta de a ajunge acolo care nouă ni s-a părut cea mai bună, despre Marea Roșie, despre deșert și safari, uff, și ce altceva îmi mai vine în minte pe parcurs, înșirate acum în mod aleatoriu.

Cum a început să ia contur călătoria noastră în Egipt? Ei bine, neașteptat! Nu era neapărat pe lista mea de locuri pe care aș vrea să le văd curând, cel puțin mereu am avut impresia că voi vedea Africa începând cu Maroc, dar spre surpriza mea a apărut o oportunitate care mi s-a părut ademenitoare. Vara trecută am primit o invitație de a merge în Egipt, și după "ia uită-te de niște bilete", "stai că totuși sunt cam scumpe", "ia vezi ce se face prin zonă", "stai că trebuie să existe variante și mai ieftine", "noi doi sau și copiii", "fără copii",  etc am găsit o variantă care mi-a plăcut și mai mult: cu zbor din Istanbul, iar pănă acolo cu mașina noastră. Evrica! Și apoi, oare cum o să rezist eu 10 zile fără copii?? (Niciodată înainte nu am stat atât de mult timp fără ei). 10 zile incluzând și drumul cu mașina până la Istanbul și înapoi, plus o noapte acolo, adică 7 zile în Egipt (iar cel care ne-a invitat ne-a spus de la început că e prea puțin) plus 3 în Istanbul. Punctul "10 zile fără copii" a fost singurul pe care l-aș schimba cu desăvârșire!(data viitoare îi luăm cu noi). Pentru că mie îmi place să călătoresc cu ei, și pentru că acele călătorii în 2 pot fi excelente și dacă durează ceva mai puțin.  

Cu mașina și cu avionul spre Egipt, Hurghada.
Dacă din București biletele de avion dus-întors/persoană ar fi fost undeva la peste 300 euro pentru sfârșitul lui noiembrie, din Istanbul acestea au fost la 140 euro/persoană, cu Pegasus Airlines. Drumul până la Istanbul, plus parcarea nu aveau cum să atingă diferența de 320 euro cel puțin. Acestea au fost de aproximativ 200 euro maxim pe care noi i-am împărțit pe jumătate pentru că nu am fost singuri, deci noi am plătit cam 100 euro pentru amândoi până la Istanbul și înapoi (cu cât mașina cconsumă mai puțin, cu atât mai bine). Chiar dacă totuși nu am fi împărțit această sumă, cum vroiam inițial să facem, adică să mergem numai noi doi, tot ar fi fost convenabil, pe de o parte pentru că a existat o economie și pe de altă parte - și mai ales de asta, pentru că ne-am bucurat și de 3 zile în Istanbul (două la dus, una la întors). Iar în Istanbul, de câte ori am merge, tot nu ne săturăm. Eu m-am plimbat și am cumpărat diverse ceaiuri, mirodenii, și alte lucruri de prin bazar și alte magazine, iar Julian a cumpărat piese și accesorii auto, de care avea nevoie și pe care acolo le-a găsit mult mai ieftin decât le găsise în România. De fapt, de câte ori mergem în Turcia o facem și pentru așa ceva, activitatea noastră profesională ne-o cere. :)

Totuși, nu am putut merge în noiembrie, așa că a trebuit să amânăm, și am făcut asta pentru 15-22 februarie. Am plătit o diferență de preț la bilete, nu foarte mult, îmi notasem pe undeva, nu mai găsesc acum unde, dar asta a fost o situație specială, noi suntem conștienți că se poate întâmpla așa atunci când ne planificăm ceva.

Despre varianta de a merge cu avion din Istanbul o să scriu câte ceva și separat de acest articol pentru că sunt informații utile și pe care eu le-am căutat destul de mult fără să le găsesc așa exact cum aș fi vrut.

Hotelul nostru în Hurghada:
Titanic Palace. A fost o invitație, deci mulțumim lui Mohamed și agenției de turism New Citytravel (pagina lor de facebook aici) care ne-a oferit condiții foarte bune! Pe lângă hotel, ne-a pus la dispoziție și transferul de la aeroport la hotel și invers, și cu ei am făcut excursiile care ne-au costat 131 euro/persoană (Luxor, Cairo, snorkeling și safari). O să scriu separat despre Luxor și Cairo.
De altfel, găsești cameră de hotel în Hurghada la preț foarte bun de aproximativ 30 dolari/noapte, all inclusive, pentru 2 adulți sau pentru 2 adulți si 2 copii. Toate hotelurile sunt mari, gen resort cu de toate.











E bine să ai la tine dolari, și nu euro, dar și mai bine să plătești în lire egiptene.

Deci să schimbi euro/dolari în lire egiptene, sau pur și simplu să scoți de pe card acolo. Spun asta pentru că, de exemplu băuturile, care în orice excursie nu sunt incluse în prețul pe care îl plătești dinainte (adică excursia cu ghid, intrări la muzee, transport și masă), apar pe meniu  în lire egiptene, dolari și euro, iar prețul în dolari este același ca prețul în euro - un fresh de portocale este 2 dolari sau 2 euro, iar dacă vei calcula prețul în lire egiptene îți iese cam 1,70 euro (noi am avut euro așa că am ales să plătim în lire egiptene). În februarie 2018, 1 euro era echivalentul a aproximativ 21 lire egiptene.

Despre siguranța în Egipt.
Pe internet citisem multe exagerări. Da, sunt tensiuni și pericole dar în Sinaiul de nord, Hurghada este oarecum sigură, iar în drumul spre Luxor nu ar trebui să te sperie oamenii cu flinte aflați la fiecare pod (sunt multe poduri), sunt acolo pentru siguranța turiștilor, turismul fiind unul din cele mai dezvoltate domenii în Egipt, o comoară pentru ei. Nu trebuie să te sperie nici faptul că, pentru a trece prin deșert spre Cairo (sigur noaptea, nu știu dacă și ziua), trebuie să aștepți pentru a se forma un convoi, în fapt o coloană de mașini, microbuze și autocare. Nu știu nici acum prea bine de ce se face asta. :)

Despre excursii.
Noi NU preferăm excursiile organizate de alții, ba chiar până acum nu le-am ales niciodată. Aici a fost ceva cu totul diferit și cred că eu am fost de vină că nu ne-am aventurat mai mult de capul nostru (desigur, nu eram numai noi 2, dar chiar și așa, am cam pierdut ceva din stilul nostru de a vedea locurile.) Așa că în loc de a închiria noi o mașină am ales aceste excursii în care am avut un microbuz numai pentru noi (4 adulți și 2 copii), ghid numai pentru noi la Luxor și Cairo. Ca peste tot, ghizii îți vor spune să nu vă opriți să cumpărați nimic, că o să vă ducă apoi în nu știu care x loc cu nu știu ce chestii, loc unde este sigur mai scump și de unde chiar dacă ți se spune că nu ești obligat să cumperi ceva, într-un fel sau altul te simți forțat să o faci. Noi ne-am învățat odată cu excursia de la  Luxor, iar la Cairo am spus din start nu (nu vrem să vedem locuri cu papirusuri originale sau cu uleiuri parfumate), după ce oricum am făcut, opțional, o așa zisă croazieră pe Nil (nu ne-a părut atât de rău totuși de asta, pentru că l-am făcut pe ghidul nostru fericit :) iar pe noi nu ne-a costat mare lucru).
Drumul spre Luxor și drumul spre Cairo sunt foarte bune, Egiptul este o țară care vrea turiști și prin urmare creează și condiții.



Templul Karnak




Templul lui Hatshepsut

Valea Regilor

Piramida lui Cheops






Despre safari.
Singura excursie de care ne-a părut rău că am făcut-o. Am plecat noi de la liniștea de la malul mării, unde stăteam ascultând valurile și păsărelele, de la peștii și frumusețea coralilor, și am ales experiența deșertului, eu cu gândul că voi vedea stele ca niciunde altundeva (și n-am văzut deloc), în fapt pentru a ne plimba cu un atv și apoi cu un quad în coloană, ridicând o tonă de praf și zdruncinându-ne toate măruntaiele din noi, si mai apoi pentru a ne plimba cu o cămilă câțiva metri, exact ca la circ, ca într-un țarc (asta n-am mai făcut-o, și nu-mi pare rău nicio clipă, mai ales după ce am văzut filmarea făcută de ei - care oricum lasă mult de dorit în privința calității). Ei bine, asta nu ne-a plăcut, deși conturul munților deșertici a fost păstrat frumos de lentila aparatului meu foto. Plus că satul acela de beduini era de fapt doar un loc pentru turiști, nu zic că era urât, ba chiar era drăguț aranjat, dar cum am spus, doar pentru ochii turiștilor. Iar mie nu îmi place să fiu turist, ci călător, este o diferență de nuanță cu multe înțelesuri între acestea două. 
Deci, mi-a ajuns safari în Egipt, poate în altă parte ar fi diferit. În Maroc de exemplu. :)










Despre mâncare.
Mâncarea în Egipt nu mi-a plăcut foarte mult mie (poate și pentru că veneam din Turcia, unde pot spune că am mâncat cea mai bună mâncare de oriunde), dar la hotel meniul este diversificat și poți alege ce dorești, sigur găsești ceva să îți placă. În orașul Hurghada am băut un fel de cafea arabica cu migdale, cireșe, caramel etc (de fapt cu tot felul de astfel de arome) care ne-a plăcut mult și de care am cumpărat și pentru acasă (8 euro pentru 500 de grame din ceva nou și bun). Și mai mult mi-a plăcut că băiatul de la magazinul de cafea ne-a arătat și cum se prepară băutura respectivă. 

Despre oameni.
Oamenii sunt, cei mai mulți, foarte săraci. Salariul pentru un profesor este de aproximativ 50 de dolari, iar după vreo 30 de ani de vechime poate ajunge pe la 150 de dolari. Oamenii mi s-au părut (din câți am cunoscut eu, sau din câți am întâlnit eu - este mai bine spus) mânați foarte mult de interesul de câștig, până acolo încât dacă la început sunt amabili și par gata să te ajute cu orice, dacă văd că nu au de câștigat din asta devin răutăcioși sau ursuzi și chiar agresivi. Oamenii mi s-au părut cu două fețe, mulți dintre ei. Ma refer aici la oamenii din bazar, la toți cei care vor să-ți vândă câte ceva, la fotograful de pe barca cu care am mers pentru snorkeling, la acei beduini care stau de exemplu la Templul lui Hatshepsut din Luxor, și care dacă ți-au arătat ceva (un zid, o gaură pe unde poți ghici ceva), sau dacă îți fac o poză (pentru că s-au oferit și ți s-a părut foarte amabil din partea lor) așteaptă apoi să le dai ceva, că doar ți-au făcut un serviciu. In schimb, am apreciat munca băieților simpli de la hotel, care strângeau mesele și imediat luau de pe masă tot ce nu mai foloseai. Și acolo era o cutie pentru bacșiș dar n-am simțit nicio clipă că sunt forțată cumva să punem ceva acolo, o făceam fără niciun regret. La fel, cei care ne-au însoțit cu microbuzul în excursii, șoferii și însoțitorul nostru (care părea mereu trist), n-avem nimic de reproșat în privința lor, oamenii și-au făcut treaba foarte bine, cu toate că unul din șoferi a cam băgat spaima în noi (la fiecare pod el era pe contrasens, avea o viteză fantastică și uneori trecea așa de aproape de alte mașini!)
Am apreciat că în mare parte am putut comunica chiar bine în limba engleză cu oamenii din Egipt (mai bine decât cu cei din Turcia). Au un fel mai ciudat de a pronunța anumite cuvinte, dar nu a fost nimic de neînțeles. Am rămas și eu cu 3 cuvinte de la ei, o să le scriu așa cum se rostesc: șokran - mulțumesc, yala yala - haide haide, habibi - un fel de dragul meu, iubitul meu, te iubesc, dar pe care egiptenii îl spuneau tot timpul în discuțiile dintre ei (nu dintre bărbat și femeie).
De altfel, femei am văzut foarte puține, nici nu aș putea spune cum arată o femeie egipteancă. 


Și în final, despre Marea Roșie!
O mare fantastică, cu o apă limpede și foarte curată, odată ce bagi capul în apă nu încetezi să te minunezi și să te bucuri (adică bucurie din aia de parcă îți iese prin toți porii) de bogăția coralilor, de diversitatea peștișorilor, de acei delfini pe care îi poți vedea, mamă și pui, înotând chiar în fața ta (mami, ce norocoasă ești, mi-a spus Sebastian când i-am povestit asta), de meduzele care par ca bulele ieșind din adâncuri, de care la început îți era frică, dar printre care mai apoi te lași plutind strigând în tine: ce frumos!
Ce-i drept, n-am încercat să văd lumea de sub apă și în altă parte, dar de aceasta, de lumea din apele Mării Roșii, am rămas fermecată, de fapt amândoi am rămas fermecați și ne-am spus că vom reveni cu siguranță!










Cum văd Egiptul acum?

Nu este o destinație exclusivistă, cred că oricine, cu un buget destul de modest, poate merge în Egipt. Nu știu de ce aveam impresia că este o destinație scumpă, acum câțiva ani așa mi se părea, plus că era o destinație unde nu mă gândeam neapărat că aș merge de capul meu (jumătate din călătorie a fost pe cont propriu, deci se poate să faci vacanța în Egipt exact așa cum vrei să fie). Nu este o destinație de lux, sau eu nu o văd așa, lux ai în interiorul hotelului, și răsfăț cât vrei, dacă asta cauți și dacă nu te uiți la încălțămintea băieților care strâng masa în urma ta, dar dincolo de ușile hotelului (unde ai absolut toate condițiile) vezi realitatea Egiptului, sărăcia, străzile cu gunoaie și clădirile în paragină ori neterminate, pentru că taxele pentru clădirile fără acoperiș (nefinalizate) sunt mai mici, și câte alte lucruri... dar... un călător vrea să simtă și realitatea, să o vadă, din curiozitate sau pentru că doar așa poți spune că ai văzut cu adevărat un loc.







Egiptul este un loc unde poți vedea de jur împrejur deșertul Saharei, care ascunde istoria de mii de ani a acelor locuri, și unde te poți bucura de soare și căldură (în februarie când am fost noi au fost aproximativ între 21 - 25 grade celsius, dar înainte de a ajunge noi și imediat după aceea temperaturile au fost chiar mai mari). Este altceva, este Africa, este o țară cu aproximativ 20 - 30 de ani în urma noastră, totuși nu în stilul nostru... dar diferența asta de ani mi-au indus-o cred melodiile pe care le-am auzit la hotel și în mașina cu care am mers la safari (ascultam acele melodii acum vreo 20 de ani). 

Da, este o parte din Africa cea cu zile calde și nopți reci în luna februarie, ceva ce trebuie neapărat să încerci dacă îți plac una din acestea: istoria cu ruinele și poveștile ei și marea cu adâncurile ei....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu