15. Munții Ciucaş - surprize cu zăpadă, urme de urs şi vânt puternic!
Ultima tură pe munte din primul nostru an hai-hui pe munte, singurul de altfel pe care am vrut să-l descriu ceva mai amănunțit, a fost în Munții Ciucaş. Tot în munții unde am început povestea. Credeam că voi găsi ghiocei, brânduşe, primăvară! Aşa găsisem cu un an înainte, tot în Ciucaş. Am dat însă de zăpadă, de la o fulguială vioaie până la zăpadă din ce în ce mai multă, iar la ieşirea în creastă viscol de-a binelea. Nu ne-am întâlnit cu niciun om, nu am văzut niciun animal, nicio pasăre, în schimb o sumedenie de urme de urs pe stratul de zăpadă. Era o linişte deplină, nimeni nu se mai auzea în afară de noi. Poate am fi putut simți ceva teamă, păream a fi în mijlocul necunoscutului, ştiam că sunt urşi pe-acolo că văzusem urmele. În schimb, nu pot spune că mi-a fost teamă. Poate pe unele porțiuni am simțit puțină nelinişte, dar şi pentru tura aceasta plecasem de acasă cu încrederea că Dumnezeu este cu noi şi ne va păzi. Nu plecăm pe munte - nici în alte călătorii - fără a ne ruga ...