Travel.Tell the Story.

     Este mult timp de când mi-am dorit o casă a mea, o casă făcută pentru mine... O visam uneori cu ochii deschiși, ca apoi să o visez și noaptea. Chiar și acum încă mi-ar plăcea, deși nu este o nevoie.      De multe ori se întâmpla ca în fața unei foi goale să îmi doresc să aștern ceva frumos. Dacă este ceva ce mă reprezintă sau ceva care mi-a rămas în suflet ca o amprentă, iese o poveste frumoasă, profundă, în care îmi pun sufletul, care vibrează, care trăiește prin cuvintele respective.      Dacă ar apărea, sau dacă aș crea în viața mea momentul acela în care voi avea casa mea, construită după ideile mele, pentru mine, atunci... ei bine, atunci casa mea va arăta la fel ca cea mai inspirată poveste a mea, ca cea mai reală si plină de emoție poveste a mea.      Casa mea va fi într-un loc cu mult verde, va avea ferestrele mari, pentru a intra cât mai multă lumină naturală, și va fi albă! Deși mie îmi pla...

     Când îmi amintesc de copilăria mea îmi amintesc de frumoasele zile în care învățam la o școală ce se afla la două minute de mers pe jos de casă. Aveam colege care locuiau în aceeași zonă ca și mine, iar mamei mele îi erau tare dragi zilele când mă întorceam de la școală împreună cu ele și mai zăboveam de vorbă sub teiul din fața blocului.     În clasa a 8-a am avut ca profesor de fizică un tip foarte vesel. Și ciudat pentru noi, elevii. Pe lângă faptul că ne pusese să ne scriem pe o foaie data nașterii (sau zodia, nu-mi amintesc exact) și să o avem afișată mereu pe bancă, tot el ne-a pus și o poreclă. Una pentru toți: ștrumpfi. - Ce faceți, ștrumpfilor? Mi-ați găsit o poreclă? Că trebuie să-mi găsiți și voi o poreclă mie.      I-am găsit și noi o poreclă, nu atât de interesantă ca a lui: zâmbilică.      Văzusem desenele animate cu ștrumpfi , toți cunoșteam personajele, dar parcă trecuse mul...

     Sunt câțiva ani de când îmi doream să ajung în Roma, dar nu se ivea momentul potrivit. Până în septembrie anul trecut când am aniversat 11 ani de căsnicie. Din păcate Julian a fost plecat în acea perioadă, aşa că nu am reuşit sa ajungem pe munte pentru o şedință foto in hainele de nuntă, ceea ce sunt sigură că l-a făcut să răsufle uşurat. În schimb, a zis că vom merge undeva pentru a sărbători.      N-a apucat să zică a doua oară că am găsit repede unde vom merge, aproximativ când şi cu ce. Am discutat puțin şi a fost de acord, aşa că am stabilit: Roma, începutul lui noiembrie, Ryanair. Să mai spun cât de fericită am fost când am luat biletele?      O să vorbesc puțin despre costuri, nu au fost mari deloc, acum că există variante atât de multe şi de ieftine chiar nu e greu, dacă îți doreşti, să mergi pentru câteva zile la Roma. Biletele de avion au fost in jur de 90 euro, transferul de la aeroport la gara Termini 8 eu...

     Au trecut ceva ani de când eram copil dar îmi amintesc și acum cu mare drag de zilele frumoase petrecute la țară, la bunici. Erau cele mai fără griji perioade pentru mine.      Mă simțeam acolo, de cele mai multe ori, mai bine decât acasă. Citeam, învățam să îmi croiesc haine, visam... Primele două le făceam cu atât mai mult drag cu cât o soră a mamei mele, pe atunci necăsătorită mă și inspira în sensul acesta. Ea a fost ca o a doua mamă pentru mine în toată perioada copilăriei mele. De la ea am învățat multe lucruri...      Mătușa aceasta a mea era foarte frumoasă, este și acum, dar atunci era tânără!... (Ah, tinerețea, ce timp!) O vedeam ca pe o zână, imaginația mea era și foarte bogată (de pildă într-o poiană cu flori de pe lângă gospodăria bunicilor mă credeam acasă la zâna florilor, care imi dădea voie să și culeg flori pentru a le lua acasă).      Didi, așa îi spuneam, o pre...