Turcia: Cappadocia - o zi hai-hui
Ceasul a sunat în timp ce în camera era întuneric încă, nu îmi dădeam seama prea bine cum era afară, din cauza geamurilor cu obloanele trase și care oricum dădeau în terasa aproape acoperită a hotelului. Speram să mă fi trezit la o oră bună, deși de afară se auzea un zgomot de arzător, mi-am spus, sunt clar baloanele. M-am grăbit cât am putut, dar totuși am stat să mă aranjez puțin, pentru poze. Mi-am luat camera foto, trepiedul, și am ieșit în fugă din cameră. M-am întors la fel de repede pentru că ce am văzut afară a fost mai mult decât îmi închipuiam și mi-am zis că așa ceva trebuie să vadă și soțul și copiii mei. Așa că am intrat înapoi ca fulgerul, și fără niciun menajament i-am trezit în graba cea mai mare. O să vă pară rău dacă nu ieșiți acum, nu ați mai văzut așa ceva, este foarte frumos, sunt numai baloane, Andrei, trebuie să le vezi, hai Sebastian! Au ieșit repede până la poarta hotelului, mai mult dezbrăcați decât îmbrăcați, și acolo i-am lăsat, plecând în...