Travel.Tell the Story.

Tic-tac! Tic-tac!Tic-tac!... E vremea înaintată în această subseară . Sunt de aşa de mult timp aici, cred că am făcut rădăcini mai adânci decât ale unui copac... rădăcini în pământul ăsta drag ție, şi rădăcini în inima ta, rădăcini udate de apa din fântâna de lângă mine, la fel de veche ca mine, unde îți răspundea mereu ecoul ciudat pe care îți plăcea să-l asculți. Parcă ai vrea a etira zilele de demult, dacă asta s-ar putea cumva, când eram şi încă bine clădită, când auzeam multe glasuri în mine, râsete... de oameni cu visuri, de copii, apoi a rămas doar un plâns amar şi fără rost, plânsul tău, plânsul altora... Tu faci lumea să plângă când scrii ceva, şi mă întreb de ce, că de fel ai fost mereu o optimistă, ca mine când, dimineață după dimineață lăsam razele soarelui să pătrundă prin fereastra-mi în formă de romb, mică, din camera a doua, să-mi mângâie pereții stropiți cu mică... Uneori îmi păreai un clovn ...dar te înțelegeam şi te iubeam pentru că-mi plăcea veselia ta şi poate ...

     Cele mai frumoase amintiri cu care ai vrea să te întorci din orice călătorie... sunt fotografiile! Este ceva timp de când mi-am spus asta, mai iau încă și o vedere, două din locurile pe unde merg, mai mult pentru a le oferi prietenilor, căci pentru mine, camera foto e plină întotdeauna de cele mai reușite vederi: lumea așa cum am văzut-o eu, culoarea ei și povestea ei, pe care eu am trăit-o.     În ultima vreme îmi iau trepiedul cu mine, deși în locurile prea aglomerate nu-l folosesc. Pe munte îl folosesc totuși întotdeauna. Fotografiile sunt ca un motor pentru mine. Știu că văd un loc anume și că acea imagine va rămâne a mea prin intermediul fotografiei pe care o fac.      Pentru că sunt pasionată de călătorii și de fotografie nu aveam cum să nu știu de concursul Momondo de pe Instagram, Welcome to My World și de provocarea de a alege o fotografie preferată, magică, dintr-un loc de suflet în care ai fost, fotog...

Umple-ți ochii de minuni, trăiește precum o să mori în 10 secunde. Vezi lumea. Este cu mult mai fantastic decât orice vis realizat sau plătit în fabrici. – Ray Bradbury Nu știu pentru alții cum e, dar pentru mine vara începe devreme și se termină târziu. Și da, așa cum am avut un an hai-hui pe munte, mi-aș dori o vară hai-hui prin lume. Cu Vacanțe Speciale , această vară hai-hui este mai aproape de realitate, și nu doar un plan. Iar când îți dorești ceva foarte mult, atunci se găsesc și resurse, găsești și timp. Nu știu cum am ajuns să fiu atât de îndrăgostită de călătorii, dar este lucrul despre care îmi place poate cel mai mult să scriu, să vorbesc, să povestesc, să visez. Aș începe această vară specială cu un cadou pe care mi-l doream mai demult, Insula Korcula, Croatia, cu cazare de la 30 euro, transport individual adică m-aș duce clar cu mașina personală, nu este chiar așa departe, plus că există un avantaj în cazul transportului propriu: îți stabilești tu c...

     Este mult timp de când mi-am dorit o casă a mea, o casă făcută pentru mine... O visam uneori cu ochii deschiși, ca apoi să o visez și noaptea. Chiar și acum încă mi-ar plăcea, deși nu este o nevoie.      De multe ori se întâmpla ca în fața unei foi goale să îmi doresc să aștern ceva frumos. Dacă este ceva ce mă reprezintă sau ceva care mi-a rămas în suflet ca o amprentă, iese o poveste frumoasă, profundă, în care îmi pun sufletul, care vibrează, care trăiește prin cuvintele respective.      Dacă ar apărea, sau dacă aș crea în viața mea momentul acela în care voi avea casa mea, construită după ideile mele, pentru mine, atunci... ei bine, atunci casa mea va arăta la fel ca cea mai inspirată poveste a mea, ca cea mai reală si plină de emoție poveste a mea.      Casa mea va fi într-un loc cu mult verde, va avea ferestrele mari, pentru a intra cât mai multă lumină naturală, și va fi albă! Deși mie îmi pla...

     Când îmi amintesc de copilăria mea îmi amintesc de frumoasele zile în care învățam la o școală ce se afla la două minute de mers pe jos de casă. Aveam colege care locuiau în aceeași zonă ca și mine, iar mamei mele îi erau tare dragi zilele când mă întorceam de la școală împreună cu ele și mai zăboveam de vorbă sub teiul din fața blocului.     În clasa a 8-a am avut ca profesor de fizică un tip foarte vesel. Și ciudat pentru noi, elevii. Pe lângă faptul că ne pusese să ne scriem pe o foaie data nașterii (sau zodia, nu-mi amintesc exact) și să o avem afișată mereu pe bancă, tot el ne-a pus și o poreclă. Una pentru toți: ștrumpfi. - Ce faceți, ștrumpfilor? Mi-ați găsit o poreclă? Că trebuie să-mi găsiți și voi o poreclă mie.      I-am găsit și noi o poreclă, nu atât de interesantă ca a lui: zâmbilică.      Văzusem desenele animate cu ștrumpfi , toți cunoșteam personajele, dar parcă trecuse mul...

     Sunt câțiva ani de când îmi doream să ajung în Roma, dar nu se ivea momentul potrivit. Până în septembrie anul trecut când am aniversat 11 ani de căsnicie. Din păcate Julian a fost plecat în acea perioadă, aşa că nu am reuşit sa ajungem pe munte pentru o şedință foto in hainele de nuntă, ceea ce sunt sigură că l-a făcut să răsufle uşurat. În schimb, a zis că vom merge undeva pentru a sărbători.      N-a apucat să zică a doua oară că am găsit repede unde vom merge, aproximativ când şi cu ce. Am discutat puțin şi a fost de acord, aşa că am stabilit: Roma, începutul lui noiembrie, Ryanair. Să mai spun cât de fericită am fost când am luat biletele?      O să vorbesc puțin despre costuri, nu au fost mari deloc, acum că există variante atât de multe şi de ieftine chiar nu e greu, dacă îți doreşti, să mergi pentru câteva zile la Roma. Biletele de avion au fost in jur de 90 euro, transferul de la aeroport la gara Termini 8 eu...

     Au trecut ceva ani de când eram copil dar îmi amintesc și acum cu mare drag de zilele frumoase petrecute la țară, la bunici. Erau cele mai fără griji perioade pentru mine.      Mă simțeam acolo, de cele mai multe ori, mai bine decât acasă. Citeam, învățam să îmi croiesc haine, visam... Primele două le făceam cu atât mai mult drag cu cât o soră a mamei mele, pe atunci necăsătorită mă și inspira în sensul acesta. Ea a fost ca o a doua mamă pentru mine în toată perioada copilăriei mele. De la ea am învățat multe lucruri...      Mătușa aceasta a mea era foarte frumoasă, este și acum, dar atunci era tânără!... (Ah, tinerețea, ce timp!) O vedeam ca pe o zână, imaginația mea era și foarte bogată (de pildă într-o poiană cu flori de pe lângă gospodăria bunicilor mă credeam acasă la zâna florilor, care imi dădea voie să și culeg flori pentru a le lua acasă).      Didi, așa îi spuneam, o pre...