Gânduri dintr-o subseară: sunt, aş fi, ce aş fi?

Tic-tac! Tic-tac!Tic-tac!...
E vremea înaintată în această subseară. Sunt de aşa de mult timp aici, cred că am făcut rădăcini mai adânci decât ale unui copac... rădăcini în pământul ăsta drag ție, şi rădăcini în inima ta, rădăcini udate de apa din fântâna de lângă mine, la fel de veche ca mine, unde îți răspundea mereu ecoul ciudat pe care îți plăcea să-l asculți.
Parcă ai vrea a etira zilele de demult, dacă asta s-ar putea cumva, când eram şi încă bine clădită, când auzeam multe glasuri în mine, râsete... de oameni cu visuri, de copii, apoi a rămas doar un plâns amar şi fără rost, plânsul tău, plânsul altora...
Tu faci lumea să plângă când scrii ceva, şi mă întreb de ce, că de fel ai fost mereu o optimistă, ca mine când, dimineață după dimineață lăsam razele soarelui să pătrundă prin fereastra-mi în formă de romb, mică, din camera a doua, să-mi mângâie pereții stropiți cu mică... Uneori îmi păreai un clovn ...dar te înțelegeam şi te iubeam pentru că-mi plăcea veselia ta şi poate aşa sunt copiii, clovni.
Şi când îmi puneai câte o muşcată pe măsuța de lângă fereastră, te vedeam iar ca mine, visătoare, cu o eşarfă, aia roşie pe care nu vroiai s-o înnozi ci te-ai chinuit să-i coşi un nasture şi să-i faci o gaică, dar cu care n-ai mai avut apoi ce face...

Ce singură sunt acum! Tu mă numeşti casa bunicii, când eu am fost casa fericirii şi visărilor tale... Vii aşa de rar acum... bunica era ultima bucurie a ta aici, şi-mi amintesc miezul ăla de noapte când te-ai sprijinit de pereții mei ca de tine, pentru a-ți elibera plânsul greu, de neoprit, văzând-o cum se duce, cum adoarme pentru totdeauna...
Eu sunt casa fericirii tale, casa oamenilor pe care i-ai iubit, pe care i-am iubit şi-i păstrez ca o fotografie într-un chenar special. Uită-te la mine şi aminteşte-ți şi ce e frumos, cum ai mers o dată, o singură dată, cu caprele să pască, ai stat pe iarbă aici aproape şi mătuşa îți citea... adu-ți aminte de aceeaşi rețetă de drob pe care o făcea an de an şi pe care nu vroiai s-o încerci... de clipele când te chema la procesul de încondeiere a ouălor ea, bunica,  şi te necăjeai că ai fi vrut să rămâi în leagăn cu cartea ce n-o mai puteai lăsa din mână...

Te pricepeai tu la încondeiere de visuri în inima ta, poate că ai fi vrut să pictezi o lume aşa simplă acolo, ca să n-o uiți mai apoi când toate aveau să se precipite şi timpul n-avea să-şi mai afle tihnă.
A trecut vremea... Pe tine te-am vazut schimbându-te, esti ca mine, ți s-au umezit ochii când ai vazut că blogul tău, casa ta cu amintiri frumoase, cu idei poate pentru unii, cu învingeri de limite pentru tine şi poate pentru alții, casa ta... prinde formă...
Dintre toate mi-ai fost cea mai asemănătoare mie, melancolică ca şi cum ai purta ca mine anii cu poveştile voastre ale tuturor... Vii mai rar, am îmbătrânit şi eu, dar mă bucur de cuvintele noi ce le-am auzit de la tine, spuneai că îți place să scrii pe blog, şi că ai descoperit nu doar un partener Superblog ci mai mulți, oameni ale căror bloguri oferă spre citire informații despre locuri ce încă nu le-ai văzut, texte de o poezie plină de sensuri sau lucruri practice. Când ai zis Înşiră-te Mărgăritare am ştiut că este ceva deosebit, că orice ar fi trebuie să fie ca tine şi ca mine... Şi când ai spus ExTraViTa am înțeles că trebuie să fie ceva ca o viață sau o experiență în plus.. Ai mai zis de partener media, toateBlogurile.ro, ai zis ceva... Dar vezi, la mine aici, în liniştea asta, nu mai ştiu de lucruri aşa noi, mi se pare că spui de prea multe, şi te văd că-ți sunt naturale, ceva obişnuit şi cunoscut, iar eu... am ramas undeva în timpul care a trecut...
Eu sunt singură acum, pereții mei vechi adăpostesc un singur om rămas aici, unchiul tău, un singur om singur!

Nu fii tristă, în suflet e mereu loc şi pentru plâns şi pentru râs. Doar plânsul să fie de drag şi de dor, niciodată de ciudă sau de nefericire... iar râsul mereu să fie curat. Erai copil, şi te-am iubit... nu mă uita! Voi rămâne mereu casa fericirii tale, cum îmi spun eu, în inima ta!
-------
Articol scris cu nostalgii de final pentru Spring Super Blog 2017
Sursa foto: www.dreamstime.com

Fotografia, cea mai frumoasă amintire!

     Cele mai frumoase amintiri cu care ai vrea să te întorci din orice călătorie... sunt fotografiile! Este ceva timp de când mi-am spus asta, mai iau încă și o vedere, două din locurile pe unde merg, mai mult pentru a le oferi prietenilor, căci pentru mine, camera foto e plină întotdeauna de cele mai reușite vederi: lumea așa cum am văzut-o eu, culoarea ei și povestea ei, pe care eu am trăit-o.

    În ultima vreme îmi iau trepiedul cu mine, deși în locurile prea aglomerate nu-l folosesc. Pe munte îl folosesc totuși întotdeauna. Fotografiile sunt ca un motor pentru mine. Știu că văd un loc anume și că acea imagine va rămâne a mea prin intermediul fotografiei pe care o fac.

     Pentru că sunt pasionată de călătorii și de fotografie nu aveam cum să nu știu de concursul Momondo de pe Instagram, Welcome to My World și de provocarea de a alege o fotografie preferată, magică, dintr-un loc de suflet în care ai fost, fotografie care să spună o poveste. Aici poți vedea despre ce este vorba, cât și anumite criterii de compoziție de care să ți cont atunci când alegi fotografia potrivită pentru concurs): https://www.instagram.com/momondo/

     Am zeci, sute, mii de fotografii. Care este totuși preferata mea? Nu pot alege numai una...
O să spun totuși despre una din vederile de la Paris, și anume aceasta:

     Am un articol aici pe blog despre aceasta escapada la Paris de acum 2 ani. Am numit articolul Să-ți fie dor de Paris!, iar fotografia asta ar putea purta același titlu. Să-ți fie dor de Paris, de dragostea ta, de revedere, de tinerețe, de călătorie!
     Care-i povestea fotografiei? Ei bine, soțul meu știe că mie nu îmi trebuie un alt cadou de ziua mea decât o călătorie pe câte undeva. Adică așa zic eu, că știe sigur asta, din moment ce chiar băiatul cel mare știe că eu nu îmi doresc decât să mă plimb. Era anul 2015 și tot vorbind cu sora mea mijlocie, care locuiește în Spania de mai mulți ani, puneam noi țara la cale să ne vedem cumva la Paris. In anul respectiv soțul meu a trebuit să stea mai multă vreme pe acolo, cu serviciul. Știa și el că vreau să merg la Paris cu el, din nou, dar ce să-mi facă, eu mereu am ceva pe listă. S-a întâmplat că, de ziua mea, să avem o perioadă foarte grea din punct de vedere profesional, el în special a fost foarte prins cu toată situația și vrând totodată să fie drăguț și să arate că eu și aniversarea mea suntem importante pentru el, m-a întrebat ce cadou vreau. Ce întrebare! Bineînțeles că același lucru îl vreau în fiecare an, o plimbare undeva. Și pentru că tot vorbisem de Paris, hai la Paris ca oricum el mai mult pe acolo este, deci nu este un efort prea mare nici de timp și nici financiar. Deci, mergem la Paris cîndva anul acesta, vara aceasta (2015). În scurt timp am reușit să ne programăm și plimbarea, biletele de avion le-am luat cu o luna și puțin în avans.

     Dacă aș fi știut despre Momondo de atunci, mi-ar fi ușurat cu mult munca de căutare a biletelor de avion potrivite. Deși fondat în 2006, eu am aflat de Momondo abia anul trecut, și de atunci îmi este foarte util, mă scutește de o grămadă de timp alocat căutărilor printre numeroasele oferte de bilete de avion în primul rând, eu asta caut cel mai mult, apoi a ofertelor de călătorie.

     Am avut plecarea pe la 6 dimineața dar toată noaptea am dormit cu totul aproximativ o oră aranjându-mă pentru marea întâlnire, nu ne mai văzusem de mai bine de o lună. Fotografia de mai sus este făcută în prima zi la Paris, se vede că eram foarte fericiți de revedere, sora mea ne-a făcut fotografia, a fost și ea pentru o zi și jumătate acolo, mai mult nu a putut sta.
     Am râs foarte mult atunci, ne-am bucurat de tot ce vedeam împreună, am fost plini de entuziasm!

     O altă fotografie este aceasta, din Istanbul.

     A cărei poveste se înțelege mai bine dacă pun alături de ea și urmatoarele fotografii:

     Aici băiețelul meu cel mare era mic, de nici 2 ani, și se înțelegea de minune cu localnicii, fiecare pe limba lui. Se oprea și se așeza pe scăunelele lor, în prima fotografie alături de un șofer de autocar, în urmatoarele fotografii la o terasă de pe străduțele înguste ale Bazarului, care avea mesele și scaunele mai joase, iar domnul turc din fotografie este chelnerul. Ce fericit era băiatul meu!Intrând în vorbă cu localnicii (întâi el, apoi și noi) a fost o experiență unică! A fost o călătorie foarte amuzantă, zile pline de culoare, și la propriu și la figurat. L-a luat în brațe și un bucătar turc mai apoi, dar nu a ieșit fotografia, și tot în excursia cu pricina și-a găsit o activitate foarte interesantă: aceea de a ne arunca hainele de la fereastră pe trotuar (fără să aleagă, ce-i venea la rând din geantă: bluze, fuste, pantaloni, lenjerie intimă, etc.) unde era bineînțeles aglomerat.
     De la câteva fotografii poți retrăi o întreagă călătorie!!
     De atunci am mai tot fost la Istanbul, dar anul trecut soțul meu mi-a spus că i-ar plăcea să mergem cândva cu avionul. Nu știu de ce, cred ca a avut el o dată escală la Istanbul, și i-a plăcut foarte mult. Dacă tot a apucat să spună asta eu deja m-am uitat pe Momondo de zboruri în alte zone ale Turciei cu escala la Istanbul. De câte ori plănuiesc ceva, mă uit și aici: http://www.momondo.ro/

     Mai este încă ceva: The DNA Journey, http://www.momondo.ro/letsopenourworld un alt concurs Momondo care ne invită să ne descoperim originile. Și este chiar tentant să mergi apoi în locurile care ne-au oferit moștenirea genetică ce o purtăm cu noi. Întrebarea concursului este: Cum vei deschide lumea prin intermediul călătoriilor? Ce se câștigă? Un kit ADN pentru a vedea cât ești de complex, și poți câștiga o călătorie valoroasă.

     Să ne lăsăm inspirați de amintirile pe care le avem, pentru a porni în noi aventuri, construind noi amintiri!

_____________
Articol scris cu drag pentru Spring Super Blog 2017
Sursa foto 2,3,4 și 5: arhiva personală ( și aș fi putut pune zeci de fotografii preferate!)
Sursa foto 1 și 6: momondo.ro

Poartă-ți visurile speciale în Vacanțe Speciale!

Umple-ți ochii de minuni, trăiește precum o să mori în 10 secunde. Vezi lumea. Este cu mult mai fantastic decât orice vis realizat sau plătit în fabrici. – Ray Bradbury

Nu știu pentru alții cum e, dar pentru mine vara începe devreme și se termină târziu. Și da, așa cum am avut un an hai-hui pe munte, mi-aș dori o vară hai-hui prin lume. Cu Vacanțe Speciale , această vară hai-hui este mai aproape de realitate, și nu doar un plan. Iar când îți dorești ceva foarte mult, atunci se găsesc și resurse, găsești și timp.

Nu știu cum am ajuns să fiu atât de îndrăgostită de călătorii, dar este lucrul despre care îmi place poate cel mai mult să scriu, să vorbesc, să povestesc, să visez.

Aș începe această vară specială cu un cadou pe care mi-l doream mai demult, Insula Korcula, Croatia, cu cazare de la 30 euro, transport individual adică m-aș duce clar cu mașina personală, nu este chiar așa departe, plus că există un avantaj în cazul transportului propriu: îți stabilești tu când pleci, îți faci singur programul, și poți vedea și altceva pe drum, te poți abate, totul depinde doar de tine. Eu de exemplu aș vedea și Dubrovnik, minunat oraș vechi la marea Adriatică, situat în sudul Croației. Korcula, destinația mea de la începutul lunii mai - începutul meu timpuriu de vară, este foarte aproape de Dubrovnik, iar în trecut era o fortificație pe coasta din est, acum este un loc mirific, case albe cu acoperiș roșu, străduțe înguste, încă mai arată ca o localitate care a păstrat amprenta trecutului. Aș vedea apoi Zadar, neratând orga marină, un must see pentru toți călătorii pasionați și de muzică, dar nu numai. M-aș întoarce acasă făcând bineînțeles un ocol, tot fiind în Croația, pentru a mai vedea încă o dată Parcul Național Plitvice, sper într-o zi cu soare, că ultima dată era ceață și nu am apucat să mă bucur de splendoarea cascadelor din acest cel mai mare Parc National din Croația. Doar aș apuca să încep să descopăr Croația, care este o țară foarte frumoasă.

Pentru iunie nu m-aș gândi de prea multe ori și din ofertele de circuite cu avionul pe care le au cei de la Vacanțe Speciale aș alege un circuit în Scandinavia, fiordurile Norvegiei, un loc înconjurat și de munți și de ape. Cu toate că încă nu este căldura foarte mare de care ai vrea să fugi din România, aș merge aici totuși în această perioadă specială căutând minunatele nopți albe (fenomen care are loc în perioada mai-iulie), nopțile albe la propriu, nu la figurat, când soarele nu trece de linia orizontului. Îmi imaginez că trebuie să fie toată noaptea lumina aceea specială de apus, fără ca soarele practic să apună. Ce fotografii minunate ar ieși. Plus că munții îmi ies mereu fantastic în fotografii, poate din cauză că îi și iubesc eu atât de mult. Abia aștept să descopăr fiordurile și minunățiile Norvegiei!

Pentru luna iulie aș rămâne pe meleaguri Românești, am merge prin Maramureș, unde trebuia să fim la sfârșitul lui martie dacă nu se schimbau planurile. Am găsit pe site-ul Vacanțe Speciale oferte turistice bune în această zonă, cazare convenabilă, transport individual bineînțeles, și nici nu aș alege altfel pentru aici, foarte aproape de noi. Eu aș prefera însă doar câteva nopți la hotel, pensiune sau complex, și câteva la cort, că doar iubim muntele și experiența la cort, mai ales băiatul nostru cel mic este pasionat de stat la cort. Nu am rata o plimbare cu Mocănița și o tură până pe Vârful Pietrosul Rodnei.

August este tot vară și încă vară fierbinte și aș alege o altă insulă, Corsica, tot cu transport individual iar transportul cu avionul se poate solicita în caz că ne-am hotărî să mergem cu avionul. Cu mașina este puțin mai lung drumul dar deopotrivă frumos. Climatul plăcut din Corsica, insula lui Napoleon, ne va da forțe noi. Îmi doresc relaxare, Și așa, după experiența de la malul Adriaticii, am încerca o altă mare, Mediterana, pe care am mai încercat-o noi, dar din alte locuri.

La finalul verii, pentru septembrie, luna în care ne-am căsătorit acum mulți ani, nu-mi doresc altceva pentru această vară decât zile frumoase, colorate de albastru și de alb, undeva pe o insulă în marea Tireniană, insula Capri, la care visez de ceva timp. Am sărbători cumva la restaurantul Da Paolino, cu mesele sale așezate atât de romantic într-o livadă de lămâi mari, vechi, al căror miros să rămână o amintire de neuitat. O experiență unică ar fi și vizita în Grota Azzura, dar și întreaga insulă luată cât se poate la pas. Vacanțe Speciale are acest la secțiunea circuite cu autocarul, deci am mai vedea și alte locuri printre care Veneția (unde am fost cândva pe ploaie), și San Marino, unde n-am reușit să mai ajungem când ne-am propus.

Câte vacanțe deosebite nu se pot face!
Iar pentru vara viitoare aș lua-o de la capăt, cu alte destinații, lumea e mare, vara e lungă, și ar putea chiar să dureze un an, depinde unde te poartă pașii!

____________
Articol redactat pentru Spring Super Blog 2017
sursa foto: vacantespeciale.ro