Vacanța în Mallorca: admirând Valldemossa și coborând spre Sa Foradada

Nu știu de ce mi-a luat atât de mult timp să termin de povestit despre cum a fost în Mallorca anul trecut și ce am văzut, ce mi-a rămas pe suflet, ce aș dori să revăd. Iată că în cele din urmă am ajuns la ultima filă a poveștii Vacanța în Mallorca... Ce nostalgie!

Îmi plac foarte mult orășelele sau așezările cu iz vechi, iar în Mallorca multe locuri au fost pe placul meu.

Totuși, un loc special este Valldemossa, un sat, sau comună, o localitate mică, cu străduțe înguste și pietruite, case din piatră cu flori la ferestre, un loc unde să te pierzi, să nu-ți pese de timp, doar să deschizi bine ochii și să faci poze (multe), asta dacă nu rămâi fără baterie, ca mine.

Prima impresie este cam așa: în timp ce te apropii, pe șoseaua șerpuită a coastelor muntoase ale Tramuntanei, zărești undeva mai în vale, printre măslini și pini, case din cărămidă ca o pată de culoare aurie, cu care se combină perfect verdele copacilor, grupate în jurul câtorva construcții mai impunătoare, toate având același farmec al timpurilor trecute. Are aerul vieții bune, nostalgia istoriei, liniștea pe care o dă apropierea de munte, dar totodată o oarecare forfotă pe care o dă apropierea de mare... Este un loc perfect și e bine să nu te grăbești, stai și trăiește o clipă fără grabă în decorul acela.

Se pare că Valldemossa a început să atragă privirile și pașii vizitatorilor după ce, în 1838, pe timpul iernii, compozitorul Frederic Chopin a locuit acolo împreună cu iubita sa, scriitoarea George Sand. Poate au vrut să fie cât mai anonimi, în schimb au reușit să atragă privirile asupra micii așezări idilice...
De asemenea, în Valldemossa se observă cam la fiecare locuință, la intrare, un fel de icoană reprezentând-o pe sfânta Catalina, protectoarea localității, care în fapt a fost o tânără cunoscută pentru bunătatea și umilința ei.

După Valldemossa destul de aproape, mergând cu mașina, este un punct de belvedere numit Sa Foradada. De aici noi am mers aproximativ o oră până jos, unde am ajuns la mare, pe un drum forestier, mai întâi trecând printr-o plantație de măslini, apoi pe drumul acela, printre pini... dar mai bine vă arăt în ce minunăție de loc am ajuns!
Sa Foradada este o stîncă distinctivă , un semn pe care, odată ce-l vezi nu-l mai uiți, vei știi că e vorba de Mallorca.

Da, ca o concluzie, Mallorca este o destinație foarte frumoasă și romantică, este ca un vis, ca o poezie.. Și, ca să închei cum se cuvine, bine mai spunea George Sand când scria despre Valldemossa că "tot ceea ce un poet și un pictor poate visa a realizat natura în acest loc". Nu doar acolo, ci pe întreaga insulă..

Santorini - iată ceea ce nu aș vrea să uit despre tine....

A spune adevărul despre Santorini este, până la urmă un clișeu, mi se pare că nu se poate. Există oare vreun adevăr despre vreun loc sau despre orice altceva ce este trecător?

Poate n-o să spun totuși un adevăr, dar o să povestesc despre Santorini așa cum l-am văzut eu.

Am stat în Kamari, și sincer, până să ajungem în Fira nu am fost atât de impresionată de ceea ce descopeream în jurul meu. Poate pentru că imaginea pe care o aveam în minte era una, adică cea care se vindea, și care nu coincidea cu cea pe care o trăiam, cu toate că într-un fel, eram convinsă dinainte că nu totul este ca în fotografiile acelea perfecte. 

Dar deja în a doua zi pe drum, privind de pe locul din spate al atv-ului peisajul deja cunoscut de cu o zi înainte, ceva îmi spunea în mintea mea: acum îndrăgesc locul ăsta, ba chiar aș putea iubi locul ăsta, îmi este familiar și a trecut numai o zi...

Mi-au plăcut cel mai mult orașele Fira și Oia, exact în ordinea aceasta. Nu numai pentru apus. În alte locuri am văzut gunoaie aruncate cam peste tot, și am mers destul având un scuter închiriat pe toată perioada călătoriei.
Fira:

Oia:

 

Iată câte ceva despre costuri:
Avion: 120 euro/persoana pentru sfârșitul lui iunie 2018, bilete luate cu aproximativ 6 luni înainte (Ryanair si Aegean Airlines)
Cazare: 195 euro/camera pentru 3 nopți la Oscar Hotel, micul dejun l-am avut în prima zi dar apoi am renunțat, era 7,5 euro de persoană, dar pentru noi a fost mai potrivit sa ne luăm noi ceva, pentru că oricum erau ouă fierte, cafea sau ceai, cornuri, gemuri, iar noi deobicei dimineața mâncăm altfel, eu una nu mă împac prea bine cu dulcele așa devreme, adică mai pe scurt mâncăm ceva care să ne țină mai bine de foame și până mai târziu. Oricum, amabilitatea proprietarilor ne-a impresionat, iar la final nu ne-au mai încasat nici micul dejun din prima zi. Hotelul îl puteți vedea și aici, de unde am rezervat și noi: https://www.booking.com/hotel/gr/oscar-kamari.ro.html.
Transport pe insulă: am închiriat un atv de 170 cc, de luni noapte până joi seara, pentru 100 euro, de la Marks Bikes.
Mâncare: gyros (shaorma grecească) cu pui sau doar cu legume, 2,5 euro, salata greceasca 6-7 euro, înghețată 2,5 - 3 euro cupa, și de aici prețurile puteau crește în funcție bineînțeles de locul unde alegeai să mănânci. De exemplu în Fira și în Oia totul era mai scump, inclusiv mâncarea, dar chiar și acolo, depindea și de vederea pe care o aveai. În Fira de exemplu  dacă mănânci în una din tavernele de pe faleză, acelea cu vederea spectaculoasă asupra calderei, plătești dublu față de cum plătești dacă mănânci undeva pe o străduță paralelă, dar fără vederea cea faimoasă. Noi am mâncat acolo la o terasă într-o grădină cu Boungainvillea, era foarte plăcut și special, am început să visez și eu copaci din aceia acasă în grădina mea.

În afară de orașele mai sus menționate am fost să vedem si plaja roșie, Red Beach, de unde Julian abia aștepta să plecăm, plaja era foarte îngustă, lume multă și cădeau pietre din peretele de stâncă ce străjuia fâșia de plajă cu nisip roșu-maroniu. Totuși, ca peisaj, mie mi-a plăcut. Apoi ne-am oprit în Akrotiri, am făcut câteva poze pe străduțele înguste.

Plaja în Santorini nu prea e cine știe ce, de fapt se știe că nu este un loc prea căutat pentru așa ceva, oriunde te așezi stai pe pietricele mici, negre. Nu pentru plajă mergi acolo, dar te poți bucura totuși puțin și de apa Mării Egee. În Perissa plaja este mai largă, mi-a plăcut că nu era multă lume, a fost chiar relaxant, apa curată și frumoasă. În Kamari, unde am mers abia în ultima zi, plaja fiind mai îngustă, era și aglomerat, șezlongurile erau mai apropiate unele de altele. Apa curată învelea pietricelele de pe țărm, se retrăgea, venea apoi din nou veselă, ca peste tot.

Kamari

Perissa

Apa nu este bună de băut pe insulă, se pare că nu există niciun izvor cu apă potabilă acolo, trebuie să cumperi, și nu ar fi asta chiar o problemă, dar se simte și când te speli pe dinți.

Am mers și pe drumul din Fira spre vechiul port, pe unde circulă măgarii, prin miros de bălegar, ne tot dădeam din calea lor atunci când treceau, dar am găsit și două locuri mai speciale de unde am făcut câteva poze dragi mie.

Fapte diverse:
În drum spre Oia a sărit un câine spre noi, în timp ce am trecut pe acolo, ce căuta câinele respectiv în pustietatea aceea (?), a fost singurul câine hai-hui pe care l-am văzut pe acolo, în rest am văzut destule pisici pe la gunoaie. Am văzut și foarte multe bisericuțe.
Am cumpărat o loțiune de plajă care mi-a provocat o reacție alergică puternică, mă usturau ochii (mi-am dat pe față și când am intrat în apă mi s-a întins și în zona ochilor, este normal să deranjeze, dar parcă nu atât de mult), practic lăcrimam non stop și abia puteam ține ochii deschiși, n-a trecut prea repede. Loțiunea nu avea termen de valabilitate imprimat pe ambalaj.
Am cumpărat și o altă loțiune de folosit după plajă, termen de valabilitate avea, dar când am desfăcut-o pentru a o folosi abia curgea ceva din ea, ne-am uitat apoi și era doar jumătate.
Alte peripeții? Benzină, dacă nu specificam noi care anume, ni se punea din cea mai scumpă (aproape de 2 euro litrul, bine, cealaltă nu era cu mult mai ieftină, dar oricum, scoteai un gyros!).

Una peste alta, acestea fiind spuse, îmi închei expunerea celor mai tehnice și pe alocuri de neuitat lucruri despre Santorini, întărind faptul că DA, poate fi o destinație fascinant de romantică, bună pentru timp petrecut în doi (copiii nu prea au ce face pe acolo, să aștepte să crească și să meargă cu soțiile lor pentru a vedea apusul :), altfel s-ar cam plictisi, cel puțin ai noștri).

Acum, că-mi amintesc, revăd momentul în care ne apropiam să aterizăm în Santorini, eram deasupra mării, luna se oglindea în mare și strălucea parcă prea feeric, aveam impresia că vom atinge apa, apoi avionul a trecut pe deasupra caselor, hotelurilor, toate luminate, pline de viață.
Bucuria de atunci o resimt și acum, revăzând micul aeroport, pășind pe pământul acela și așteptând imaginile ce le visam de mai mult timp. Dacă unele m-au dezamăgit sau nu, nici nu mai contează, contează că timpul acela acolo a rămas o amintire plăcută pentru noi.

Știu că la sfârșitul anului, de data aceasta voi spune (sau scrie): în 2018 am fost în Santorini!