Sa-ti fie dor de Paris!...

     Copiii au mai crescut, unul a trecut de 5 ani, celalalt are 2 ani si jumatate. Primul, Sebastian, are prieteni de joaca destui, uneori se umple strada, e foarte bine, alteori mi se umple gradina si chiar casa, intra, aleargă, merg de colo-colo de parca ar fi in parc, asa e la noi in gradina, am stiut eu de ce vreau multa iarba. Sebastian socializează. Andrei, pe de alta parte, cel mic, e continuu fascinat de bucatarie, de oale pentru gătit, neaparat cu capac! ( papatu). Ma trezesc uneori ca nu mai gasesc o oala, cratiță, tel, lingura de lemn, n-am fost atenta si le-a carat la nisip, si tot mai vine si mai cauta. Daca e in bucatarie, le baga la cuptor, le pune pe aragaz, s-a invatat sa nu le mai puna pe cele de plastic decat pe aragazul de la bucatarioara lui de cand a pus ceainicul de plastic pe focul adevarat, nu de jucărie, si a ramas fara.
     Iar eu, eu ma bucur de prezenta lor si mi-e dor de tatal lor.
     Imagine idilica pana aici.  
     Apoi apar si alte elemente, țipete, plans din nimic la Sebastian, si parca se iau la întrecere care tipa mai tare.   Ce as mai avea uneori nevoie de putina liniște!
     Si a sosit momentul! Excursia era stabilită de o luna si putin.  2 motive sa călătoresc la Paris: primul, o intalnire romantica cu sotul meu, tare dor imi e sa ne plimbam putin in liniste si fara griji, ca doi tineri proaspăt casatoriti (din cand in cand sotul si sotia ar trebui sa mai savureze momente in 2!); al doilea motiv, o revedere cu sora mea, ea are 2 zile libere, sa profitam sa stam putin si impreuna.
     Bilete low cost am gasit chiar foarte bune la pret ( mai ales ca am rezervat din timp) la compania Wizz Air, cu care am avut un zbor placut si foarte lin ( Multumesc lui Dumnezeu!) si la dus si la întors.
     Asa ca sambata spre duminica am dormit doar o ora, si apoi m-am aranjat pentru marea intalnire cu el! Pana sa plec mi-am mângâiat copiii, o singura retinere usoara aveam, pt ca nu putem fi noi stăpâni pe lucruri si întâmplări care nu tin de noi, nu suntem nici regizori nici scenaristi, si ma gandeam doar Doamne adu-ma inapoi la ei cu bine!
     Apoi am plecat! Paris! Julien! La aeroport la Beauvais ma asteptau el cu Steph, sora mea. Ma gandeam pana sa ies de la controlul poliției de frontiera, or fi ajuns? Dar nu erau înăuntru si deja uitasem ca sunt pe roaming, începusem sa-i dau deja mesaje de genul: nici macar acum nu ai putut sa fii la timp? Si încercam sa-l gasesc pe dumnealui prin parcare cu privirea. De fapt ei se amuzau foarte tare de mine. Ce intalnire frumoasa apoi!!! Nu ne mai luam ochii unul de la celalalt, ca doi pustani, nu ca oameni trecuți de 30 de ani.
     Iar cu sora mea de atunci si pana a doua zi dupa amiaza cand am lasat-o la aeroport am tinut-o tot intr-un ras, specific noua, nu ne-am jenat de nimic, ne-am bucurat de tot, am vorbit cu entuziasm, am ras pe seama greselilor noastre de pronunție, am mancat anormal de mult, ne-am simtit foarte bine toti 3. Am inceput cu vizita la Turnul Eiffel (ne era teama sa nu ne prindă ploaia) - biletul 11 euro/ pers urcat pe scări pana la nivelul 2 apoi cu liftul ( a fost foarte interesant si placut, cred ca pentru prima data cand am urcat in turn pe scări - si coborât la fel) apoi Cartierul Latin, Notre Dame, podul cu lacate, Sacre Coeur, Cartierul pictorilor, si Moulin Rouge. A doua zi am mai dat o fuga la Moulin Rouge pentru alte fotografii gen Marilyn Monroe, apoi la shopping, doar fetele (cand ni s-a facut foame am luat la desert o tarta foarte buna cu caise, delicioasa, cu gust de sarlota - chiar visasem intr-o noapte cu cateva saptamani inainte ca faceam sarlota, desi eu nu stiu cum se face, dar internetul spune tot!). In dupa amiaza celei de a doua zile pe Steph am lasat-o la aeroport pentru a se intoarce la Madrid iar noi ne- am continuat mini vacanta in 2 :).
     Iata cateva fotografii din traseul primei zile:

toate pareau de jucarie sub picioarele noastre, de la primul etaj al Turnului Eiffel

Trocadero si La Defense

Sena

O plimbare cu busul care face turul Parisului am facut acum multi ani, a fost foarte placut!

vedere de la Sacre Coeur

Sacre Coeur

     Pentru noi Parisul nu este frumos doar asa, ca oras in sine, ci mai mult pentru ca amintirile pe care le avem acolo il fac frumos. Nu a fost prima data cand am mers la Paris, dar de cate ori merg imi place sa vizitez si sa fac fotografii, chiar daca vizitez ce am vizitat si alte dati, pentru ca sunt unele locuri care imi plac mai mult ca altele. Imi plac de exemplu mai mult imprejurimile Parisului, ca si turist, Giverny, Fontainbleu, Barbizon.

     Nu imi place sa alerg nebuneste toata ziua, sa ma doara apoi picioarele si cand ma uit pe camera foto sa constat ca nu am poze de calitate pentru ca am fost mereu in miscare. Pentru mine si Julien o excursie, chiar daca imbinata si cu util, trebuie sa fie relaxanta, sa poti respira, sa te poti opri la o inghetata, sau sa intri intr-o ciocolaterie fara sa te gandesti ca nu respecti un program.

     Pentru urmatoarea zi si jumatate am fost impreuna aproape tot timpul, am stat de vorba, cateva ore m-am plimbat singura prin centrul Parisului (Julien a fost putin ocupat), timp in care mi-am dat seama ca totusi nu stiu prea bine sa ma orientez pe acolo si sa ajung de exemplu de la Opera la Concorde fara o harta (ne dadusem intalnire acolo), asa ca am cumparat una. Am facut in timpul asta si mai multe fotografii, din care voi atasa in continuare.

La Madeleine

Concorde

     Miercuri de dimineata m-am intors acasa, la copiii mei, care imi simteau lipsa si plangeau de dorul meu. A fost o gura de relaxare, furata putin din timpul acesta care ne este oferit noua, timp pe care ni-l umplem cu de toate, uitand sa mai lasam si pentru noi si cei dragi ai nostri. Acum asteptam vacanta impreuna, sa ne bucuram toti 4, sa nu fie vreunul dintre noi, mic sau mare, care sa sufere de dor sau pentru care asteptarea sa nu se mai termine...
     Dar uneori, desi nu a trecut mult, imi e dor de plimbarile in 2 prin Paris... (si nu m-ar deranja daca ar fi si in 4 :), doar sa taiem departele si sa il facem aproape!...