Cu cortul la poalele muntilor Piatra Craiului

     Cred ca iubitorii de munte ar fi incantati sa aiba in fiecare dimineata la trezire, iesind din cort, aceasta imagine in fata ochilor:

si incercati sa va imaginati cum se vede mai sus de aplecatoarea cortului

     In august 2014 (20-24 august) am plecat pentru cateva zile cu cortul: eu, sotul meu Julien si copiii nostri Sebastian si Andrei. Pentru inceput, in Fagaras, am ales Laguna Albastra unde am si campat pentru 2 nopti. Nu plecasem de acasa pe deplin pregatiti pentru cort, se mai anuntau unele ploi si am zis ca la nevoie vom merge la un hotel.
     Prima ploaie (a 2 a zi), cand noi eram plecati sa cumparam o tigaie si alte lucruri pentru foc, ne-a convins ca putem ramane la cort (nu era ud inauntru). Cortul nu era nou dar nu apucasem o astfel de vreme cu el, il gasisem la pret prea bun, si nu-i pusesem nici folie deasupra. Cat am stat acolo ne-am distrat la piscina (desi am ales astfel pentru Sebastian, ca pentru noi am fi preferat muntele in adevaratul sens al cuvantului, rauri, nu piscina). Totusi, a fost frumos. In a doua seara am facut si un foc de tabara ceva mai mic, pentru Andrei, de fapt pentru ambii baieti ai nostri, ca le-a placut amandurora.
     Singurul lucru neplacut de la Laguna Albastra a fost galagia, am avut vecini care au ascultat muzica la volum foarte mare pana la 1:00 noaptea, si nu era chiar o muzica pe placut tuturor (al nostru clar nu).

     Cateva fotografii din campingul de la Laguna Albastra  (unde am stricat si vechea camera foto, a intrat apa in obiectiv si de-atunci n-a mai avut leac):

     Vineri am plecat de acolo in drum spre "liniste", si de aici incepe cea mai frumoasa parte a calatoriei.

     Ne-am hotarat sa mergem la Plaiul Foii. Am si ratacit drumul, am ajuns pe la cabana Garofita Pietrei Craiului, am urcat pe un drum forestier ingust si foarte in panta, intr-o padure. Am iesit intr-o localitate pitoreasca in varf de munte (habar nu am unde eram), dar aducea la aspect cu micile localitati atat de frumoase din Austria. Ne-am intors si intr-un final am ajuns la Plaiul Foii.
Inainte de asta mi-a placut si Zarnestiul, cred ca il aseman asa putin cu Mariazell din Austria, la scara mai mica (bine, nu seamana chiar asa de mult! :) )

     La Plaiul Foii bineinteles ca noi nu am putut sta unde erau cele mai multe corturi, ci am pornit pe cursul raului in sus. Am avut si asa, un mic moment de tensiune, pentru ca eu n-am mai vrut nici prea departe de alte corturi, cum am fost in Retezat cu 2 ani inainte (din cauza ca Julien mi-a tot spus foarte convins ca atunci a auzit un urs mirosind pe langa cortul nostru intr-una din nopti, a cautat cheile de la masina si a descuiat si incuiat masina pentru a face lumina si a speria animalul care era pe-acolo).
     Oricum, aproape de noi era o familie cu rulota - de 2 saptamani erau acolo si niciun urs. Ok, desi ce ar fi putut simti ei mare lucru din rulota?
     Vineri seara a plouat zdravan, dar am stat in cort (si unde-s 4 e si caldura), am mancat ceva (apoi ne-am chinuit pe ploaie sa ducem tot ce a ramas din mancare la masina), dupa care am spus povesti si ne-am culcat devreme.

Cam asa arata cerul vineri dupa amiaza tarziu, dupa ce am montat cortul.

     A doua zi am mers pe un traseu frumos si usor, am ajuns intr-o poiana unde nu mai era nimeni, copiii s-au jucat in rau, noi ne-am odihnit, apoi cei 3 baieti ai mei au facut un baraj din pietre pe acel mic rau. Am mancat acolo in poiana, se vedea Creasta, iar Julien ne povestea cat de frumos este acolo sus (m-am convins si eu de asta anul acesta).

     Am mancat apoi din nou la intoarcere la cort si tot foame le era baietilor, asa ca seara am mers in Zarnesti (cu masina, se intelege), si ne-am aprovizionat din Lidl, chiar pana sa inchida.

curcubeul

     Era noapte cand ne-am intors dar chiar si asa ne-am descurcat, am facut un foc de tabara super (lemnele erau pregatite), am copt porumb si cartofi cu cascaval inauntru, inveliti in folie, si am privit stelele (foarte multe, cum numai la munte vezi) pana cand foculs-a stins si am mers la culcare. Sa adormi dupa o seara ca asta, ascultand raul, nu e putin lucru!

     Duminica de dimineata, cand am deschis cortul, ne-a imbiat acelasi peisaj deosebit. Am facut mamaliga la cratita (singurul vas pentru foc ce-l aveam) - bucuria lui Andrei, el este Chef la noi in familie :)

     La plecare am mai dat o tura pe drumul forestier cu masina, apoi am pornit spre casa.

     Scriu aceste randuri la mai bine de un an distanta, dar am totul in minte atat de clar, de parca nu demult s-ar fi intamplat, ci saptamanile trecute!

     Ne-a placut! Da, pe scurt si-n incheiere, ne-a placut!