Mă simțeam acolo, de cele mai multe ori, mai bine decât acasă. Citeam, învățam să îmi croiesc haine, visam... Primele două le făceam cu atât mai mult drag cu cât o soră a mamei mele, pe atunci necăsătorită mă și inspira în sensul acesta. Ea a fost ca o a doua mamă pentru mine în toată perioada copilăriei mele. De la ea am învățat multe lucruri...
Mătușa aceasta a mea era foarte frumoasă, este și acum, dar atunci era tânără!... (Ah, tinerețea, ce timp!) O vedeam ca pe o zână, imaginația mea era și foarte bogată (de pildă într-o poiană cu flori de pe lângă gospodăria bunicilor mă credeam acasă la zâna florilor, care imi dădea voie să și culeg flori pentru a le lua acasă).
Didi, așa îi spuneam, o prescurtare de la numele ei, inventată de mine când abia începusem să vorbesc și nu-i puteam spune altfel. Sunt peste 30 de ani de când i-am spus eu Didi și de atunci familia, cercul apropiat de prieteni, aproape toți îi zic Didi.
Avea o talie ca de viespe, cred că nu am mai văzut pe nimeni cu un mijloc așa de subțire, un ten catifelat, unghiile mereu lungi și îngrijite si mainile atat de fine! Miroseau a Farmec. Folosea crema asta de mâini întotdeauna. Și ea, și o altă mătușă de-a mea, soră cu ea, pe care de asemenea o iubesc, așa că mirosul acesta îl asociez deseori simbolului familiei. Frumusețea ei, în mintea mea este legată de mirosul acestei creme, miros de prospețime, îngrijre, de bucurie, de viată plăcută și linistită. Am în nări și acum mirosul acelei creme, căruia nu îi pot găsi însă un singur corespondent, este parte din cufărul meu cu amintiri speciale, care mă intoarce în trecut și la tot ce credeam ca voi fi atunci.
Ce am învățat eu de la Didi? Să am încredere în mine, să am grijă de mine, să mă spăl pe dinți cu simț de răspundere (așa se exprima ea și așa le spun și eu copiilor mei), să îmi îngrijesc corpul, fața, mâinile (asta am învățat văzând-o pe ea cum își dă cu cremă de exemplu, masându-și zona conturului ochilor), să îmi placă frumosul, să îmi fac singură haine, să citesc poeziile cu intonație, ca și cum aș trăi sentimentele exprimate prin versuri, și multe altele.
A trecut timpul ca gandul, acum sunt mamă de băieți, şi cred că cel mai important încă de mici este să-i învăț să-şi îngrijească dinții, apoi să le inspir dorința de a fi curați, chiar dacă pe timpul zilei, în special vara îi las să se joace în nisip, în gradină, şi e nevoie să le schimb chiar două randuri de haine pe zi.
Am prietene cărora le mai spun câte ceva de stilul meu simplist de îngrijire. Am fost binecuvântată cu un ten fără prea mari probleme, nu am de ce să îl corectez în general. Ce trebuie să fac este numai să îl îngrijesc. Adică să îl păstrez curat, folosind uneori în plus pe lângă apă din abundență și o loțiune tonică. Folosesc cremă de față hidratantă - de la o vârstă pielea are nevoie de mai multa hidratare. Nu folosesc creme antirid, nu cred ca este cazul, nu simt că am astfel de probleme încă. Un răsfăț dar şi o necesitate pentru mâini mai ales pentru perioada rece, în ceea ce mă priveşte, este crema de maini cu glicerina si vitamina E de la Farmec, (deşi eu mai uit uneori, Didi nu uita niciodată).
sursa: www.farmec.ro |
Experiența copilăriei mele m-a învățat că între frumusețe și încredere este un pas - mic sau mare, depinde și de stima de sine a fiecăruia - care te poate face să te simți valoros în primul rând în ochii tăi, și fiind astfel, să lași amprenta personalitații tale și în viața altora, ori imediat, ori în timp, dar mereu printr-o amintire grăitoare.
_____________
Articol scris pentru Spring Super Blog 2017
Frumos, imi plac povestile bine scrie ;)
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
RăspundețiȘtergere