7. Muntii Fagaras: Valea lui Stan - canion, lanturi, stanca si voie buna!

  Traseul 7: Făgăraș, Transfăgărășan - Valea lui Stan

   Schița traseului:
   14 august 2016
   Traseu: Până în Barajul Vidraru dinspre Poienari - Valea lui Stan - Poiana Călugărița - Vidraru.
   Timpi: 12:40 - 17:30
   GPS: din apropiere de Ploiești am urmat traseul Moreni - Târgoviște - Pitești - Curtea de Argeș - Cetatea Poienari - început traseu Valea lui Stan (după câteva minute de Cetatea Poienari, pe partea stângă; se lasă mașina pe marginea șoselei, pe sensul de mers, este o porțiune oarecum mai ferită).
   Marcaj: punct rosu, mai spre final este mai rar întâlnit dar traseul este evident.
   Echipa de 6, printre care și cei 2 copii ai noștri și încă unul mai mare, de 13 ani.

   La începutul traseului ne-a întâmpinat un panou informativ. Traseul poate fi unul periculos, mai ales dacă apa este mare. De fapt eu am aflat de el ca urmare a unui lucru trist și nedorit care s-a întâmplat acolo anul trecut când un om (ghid de o altă naționalitate) a murit pe traseul acela.

   Când am fost noi, apa în canion era foarte mică. Scările, sforile - în stare foarte bună. Chiar apa mică fiind, toate trezeau spiritul de aventură. Traseul merge prin pădure, apoi pe lângă stânci.
După canion, care este mai complex, mai lung decât 7 Scări, traseul merge prin pădure până iese într-o poiană, Poiana Călugăriței.

   Din această poiană de un verde viu și luminos am mers înainte, iar prin pădure, până la un drum forestier care mărginește lacul Vidraru la înălțime (lacul este pe partea stângă). Tot mergând, am ajuns pe un pod. Acolo este o priveliște spectaculoasă asupra lacului. Apoi au urmat și altele. Doar câteva mașini mai treceau pe drumul acela, iar oameni pe jos 1 sau 2.

   Drumul ne-a dus către un tunel. Am intrat în el și am ieșit în altă lume, cea reală, cu oameni mulți, mașini grămadă, gunoaie... ca prea era de poveste mai înainte. Am ajuns la barajul Vidraru; fiind duminică și a doua zi fiind zi liberă, da, se explica aglomerația.

   Oricum, traseul a fost spectaculos, cel mai frumos canion amenajat în care am fost până acum. Copiilor le-a plăcut grozav de mult, pe cel mic l-a ridicat Julian, pe unde nu putea trece singur. A rămas celebră între noi vorba lui, în timp ce Julian îl ținea cu o mână, cu cealaltă ținându-se de lanț: "E poblema (problema) ta dacă mă scapi și mă ud" - o spunea foarte vioi și senin.
   Odată ajunși la mașină am pornit spre Slatina (jud. Argeș), zona în care aveam sa campăm peste noapte (și până unde am mai făcut aproape 2 ore).
   A doua zi urma să ne întâlnim cu... Dar voi povesti data viitoare despre asta.